Poezia de luni

Lehămețit de tot, aş vrea să mor: Să nu mai văd netrebnici îmbuibaţi, Pe cei cinstiţi, în cerşetori schimbaţi, Credinţa, marfă ieftină-n obor,   Fecioara pură – scoasă la mezat, Onoarea – aur fals, înşelător, Cel drept, de forţa strâmbă-nfrânt uşor Desăvârşirea luată drept păcat,   Frumosul – sugrumat de-un zbir mârşav, Cuminţii – bănuiţi [...] Citește în continuare

Poezia de luni

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi!   Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?   Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Fără de graiuri gure şi ochi făr’ de priviri, Făr’ de mişcare forme, şi încă, vai! ce este Mai sec în astă lume şi mai nemernic, teste Făr’ de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!   Aşa ne pomenirăm, deodată, fără veste, Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi. Bizar! Fiinţe fără fiinţă, trecem peste Pocitul [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,   Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară.   Să smulg un sunet din [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi şi ploile calme, Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei, Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit, Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi, Să ameţească, privindu-mă [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Fiți foarte atenți cu acest manuscris. Fiți atenți cu litera T, cu înțelesu-i profund, cu fragila-i structură. Eu evoc un secol de aur, un instrument de tortură: între eroare și teroare stă subtila, suava literă T. Pe o cruce în formă de T, a fost răstignită Himera: NUESTRO SEÑOR DON QUIJOTE EL CRISTO ESPAÑOL. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Mă uit în trecut şi nu înţeleg Urmele paşilor mei. Privesc îngheţata zăpadă Prin care picioarele mele desculţe, Îmi amintesc, s-au rănit, Dar urmele lor închipuie semne În alfabetul unei limbi dispărute. Ieri ce voiam să spun Şi mâine cum voi mai citi Durerea mersului de-acum, Când clipele obeze Par ani şi anii epoci Nehotărâte [...] Citește în continuare