„Am crescut?” de Ana Blandiana

Am crescut? Suntem oameni maturi?

Câte mii de nuanţe putrezesc o culoare…

Dragi şi ridicole, departe sunt zilele

Când lumea o-mpărţeam în buni şi răi.

Am devenit puternici scăldându-ne-n derută

Precum în apa Stixului Ahil,

Dar de călcâiul vulnerabil încă

Atârnă soarta universului întreg.

E totul grav. Şi înţelegem totul.

De-acum va trece timpul neschimbat.

Ne dă de gol adolescenţi doar lipsa

Înţeleptei spaime de moarte.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.