Radu Iacoban și-a construit propria constelație: din gânduri așternute pe hârtia dramaturgului cu multe căutări, din roluri în care s-a avântat ca să (se) înțeleagă, din spectacole pe care le-a regizat dintr-o nevoie de a găsi acel „aici și acum”. Îl știm cu toții ca artist plurivalent, care continuă să ne surprindă cu fiecare montare. [...] Citește în continuare
Numărul 428
„Nu obișnuiesc să fiu spectatorul fidel al filmelor mele”, a spus Victor Rebengiuc în deschiderea unui dialog cu scriitorul și criticul Marius Chivu, care s-a desfășurat la Muzeul Național al Literaturii Române, la finalul unei proiecții speciale cu filmul „Balanța” în regia lui Lucian Pintilie. În fața unui public în mare parte tânăr, Victor Rebengiuc [...] Citește în continuare
Intenţiile ne definesc cel mai bine ca oameni. De la gând la faptă calea poate fi mai lungă decât am crede. Constrângerile de tot felul, morala, educaţia, o mie şi una de motive stau între intenţiile noastre şi ceea ce optăm până la urmă să realizăm din ele. Dar, în sens profund, suntem mai degrabă [...] Citește în continuare
Vlad Cristache e unul dintre regizorii din „noul val” care refuză cu hotărâre să se înregimenteze într-un stil anume, ușor de confundat cu manierismul în cazul multora dintre colegii lui de generație, și care experimentează liber în diverse zone, de la textele alese la stiluri de interpretare, de-ar fi să dau un singur exemplu din [...] Citește în continuare
Înainte de orice, Copilul lui Noe de la Teatrul bucureștean Metropolis, prilejuit de dramatizarea făcută de Chris Simion-Mercurian după o plină de tensiune nuvelă a scriitorului francez Eric-Emmanuel Schmitt, regizat tot de ea, mi se pare un spectacol util. Util, fiindcă teatrul are, prin însăși natura și specificul existenței sale, o misiune clară în reușita [...] Citește în continuare
Umorul şi emoţia fac casă bună. Se spune, chiar că simţul umorului este unul dintre cei mai puternci „adezivi” pentru relaţiile inter-umane de lungă durată şi succes. Când poţi să şi râzi şi să te şi înduioşezi le teatru, seara ar trebui să fie una reuşită. Mai o glumă, mai o lacrimă, mai un gând [...] Citește în continuare
O spun încă de la început. Experimentul P, spectacolul montat de Alexander Hausvater la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, chiar dacă nu este unul tocmai fără cusur, are o importanță deosebită. În primul rând, el mi se pare a reprezenta unul dintre primele semne, extrem de relevante, că respectiva instituție de spectacole, aflată de ceva [...] Citește în continuare
Cred că mai bizară, poate, măcar la prima vedere, chiar mai deconcertantă decât Un copac, piesa aceluiași Tim Crouch pe care tot Bobi Pricop a montat-o la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, este piesa Autorul. Pusă în scenă acum aproape un an la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. Într-un spectacol pe care am ajuns [...] Citește în continuare
Am crescut? Suntem oameni maturi? Câte mii de nuanţe putrezesc o culoare… Dragi şi ridicole, departe sunt zilele Când lumea o-mpărţeam în buni şi răi. Am devenit puternici scăldându-ne-n derută Precum în apa Stixului Ahil, Dar de călcâiul vulnerabil încă Atârnă soarta universului întreg. E totul grav. Şi înţelegem totul. De-acum va trece timpul neschimbat. [...] Citește în continuare
