Cea de-a şaptea ediţie a Festivalului Internaţional Shakespeare, care se va desfăşura la Craiova în perioada 23 aprilie – 4 mai şi la Bucureşti între 24 aprilie şi 9 mai, se anunţă un eveniment de amploare. „Constelaţia Hamlet”, un vis mai vechi al lui Emil Boroghină, le propune iubitorilor de teatru nu numai spectacole de ecou internaţional, ci şi ateliere, seminarii, expoziţii şi lansări de carte, de DVD-uri şi CD-uri, oferindu-le un program extrem de bogat într-un an deloc fericit din punct de vedere economic.
De altfel, criza economică a fost motivul din care nu s-a putut realiza spectacolul pe care cunoscutul Robert Wilson, ce vine la festival cu „Hamlet – un monolog”, urma să-l lucreze cu Teatrul Naţional din Craiova. Michael Pennington, celebru interpret al lui Hamlet, va sosi şi el la festival, pentru a participa la o dezbatere la care va lua parte şi Ion Caramitru, Hamletul de România.
Aşadar, la Bucureşti şi mai ales la Craiova, o mulţime de actori, regizori, scenografi, critici de teatru, traducători, graficieni etc. sunt gata să se implice într-o manifestare ce va întoarce pe multe feţe un personaj inepuizabil dintr-o piesă care, după toate probabilităţile, este ea însăşi inepuizabilă. Ateliere sună, vorba aceea, luminos şi dezbaterile, tot aşa. Iar cărţile care vor fi lansate cu acest prilej sunt de neratat: un studiu despre Robert Willson, semnat de Maria Shevtsova, „Lumea-i un teatru”, antologie de texte shakespeariene realizată de George Banu, „De la Hamlet la Hamlet şi mai departe”, de Mircea Morariu.
La capitolul principal, „spectacole”, de remarcat varietatea pentru care au optat organizatorii, selectând producţii din spaţii culturale diferite, realizate pe estetici diferite. Observăm, mai întâi, o premieră în România: prezenţa spectacolului regizat de Elizabeth Le Compte cu „The Wooster Group” din New York, formaţiune de avangardă în vogă. Spectacolul se va juca de mai multe ori şi la Bucureşti, şi la Craiova. Apoi, revenirea cunoscutului Richard Schechner, regizor experimentalist american, care participă la festival cu „Hamlet”-ul montat la Academia de Teatru din Shanghai.
„Hamlet” în alb şi negru
Teatrul Municipal OK (Oskaras Korsunovas – n. red.) din Vilnius (Lituania) deschide festivalul, la Craiova, cu un „Hamlet” care se numără printre cele mai controversate montări după Shakespeare ale ultimului deceniu.
Nume de rezonanţă al teatrului est-european, Oskaras Korsunovas a creat un „Hamlet” profund personal, în alb şi negru, un spectacol care a uitat de Shakespeare, au comentat majoritatea criticilor, după ce spectacolul a făcut turul celor mai bune festivaluri de teatru. După complexe exerciţii de stil, în care a urmărit, cum el însuşi mărturiseşte, să-i joace pe clasici ca şi cum ar fi contemporani şi pe contemporani ca şi cum ar fi clasici, Oskaras Korsunovas a imaginat un „Hamlet” tensiona(n)t şi întunecat, cu efecte speciale de lumină şi o coloană sonoră transformată în personaj.
Hamlet iubitor de gadgeturi
La puţin peste 40 de ani, germanul Thomas Ostermeier este unul dintre cei mai apreciaţi regizori de teatru din lume. Din 1999 director artistic al Berlin Schaubühne am Lehniner Platz, a încurajat montarea dramaturgiei contemporane şi revizitarea, critică şi infidelă, a clasicilor. În primii ani ai carierei de regizor, l-au preocupat mai ales piesele dramaturgilor din spaţiul anglo-american de azi, iar în ultimii ani s-a întors spre tragicii grecii, spre Shakespeare şi spre Ibsen.
Ostermeier vine în această ediţie a Festivalului Shakespeare cu un „Hamlet” care a făcut furori, după ce a avut premiera în Curtea Papilor de la Avignon, în ediţia din 2008. Conform ultimei versiuni a programului dat publicităţii de organizatorii festivalului, spectacolul regizorului german se va juca de două ori în capitală şi o dată la Craiova. Publicul român va putea vedea „Hamlet”-ul care a stârnit vâlvă la destule evenimente de gen din lume, punând în prim-plan un prinţ al Danemarcei pasionat de gadgeturi, într-o creaţie scenică ce nu depăşeşte două ore şi jumătate, fără pauză, spre deosebire de majoritatea spectacolelor cu „Hamlet” care durează, de obicei, în jur de patru ore. Pentru o montare ce recurge din plin la mijloacele multimedia, Ostermeier, regizorul considerat capabil să-l aducă pe Shakespeare în secolul XXI, a ales şapte actori, fiecăruia revenindu-i mai multe roluri din poate cea mai cunoscută piesă din toate timpurile.
Un „Hamlet” londonez improvizat
La Craiova vine şi o variaţiune „in progress” pe aceeaşi temă, un spectacol jucăuş şi fără prejudecăţi de natură estetică sau filozofică, semnat de Tim Carroll şi jucat, la Londra, unde nici cu gândul nu gândeşti: în faţa unei clădiri de birouri din business centre sau în parcuri, dar şi la Globe Theatre la matineu sau, cel mai adesea la Factory, teatrul căruia îi aparţine această producţie. Organizatorii festivalului au selectat, aşadar, şi o montare care mizează pe spontaneitate şi interacţiune cu publicul, interpretată de o trupă de actori în marea lor majoritate tineri, care schimbă recuzita în funcţia de spaţiul de joc. Un spectacol luminos şi viu, cu o doză surprinzătoare de imprevizibil, ceea ce nu e puţin lucru, de vreme ce vorbim despre „Hamlet”. E drept, un „Hamlet” intertextual, în variaţiunea propusă de Factory Theatre, un spectacol în care amestecă replică din alte piese ale lui Shakespeare şi în care ideea de autenticitate îşi arată un chip seducător postmodern.
Un „Hamlet” dostoievskian
Teatrul Meno Fortas din Vilnius (Lituania) vine la Craiova să joace, în ultima zi a festivalului, „Hamlet”-ul lui Eimuntas Nekrosius, care se numără, de două decenii, printre cei mai buni regizori de teatru din lume. Spectacolul său ne-a mai vizitat – iar pe unii dintre noi chiar ne-a bântuit – acum doi ani, când s-au jucat la Bulandra şi „Hamlet”, şi de neuitatul „Othello”. Cei care nu le-au văzut trebuie să ştie că Nekrosius desfăşoară pe scenă lucrări de neasemuit. Printre oamenii de teatru care îl consideră de-a dreptul un geniu şi au avut curajul s-o spună se numără Arthur Miller, care a susţinut răspicat că, „dacă s-ar fi născut în Anglia sau în Franţa”, Nekrosius s-ar fi bucurat de o notorietate internaţională fără egal.
Trilogia „Hamlet” – „MacBeth” – „Othello”, începută în 1997, a fost recompensată cu nenumărate premii importante în lumea întreagă. Organizatorii ediţiei 2010 a Festivalului Shakespeare nici că ar fi putut face o alegere mai bună pentru încheiere decât acest „Hamlet” cu adânci ecouri dostoievskiene. Un spectacol superlativ, care spune o poveste eternă şi etern ispititoare, în care răsună elementele primordiale ale naturii şi ale omului. Un „Hamlet” care, în toată ingeniozitatea lui, de un stupefiant rafinament scenic, rămâne fidel spiritului piesei, deşi o învăluie într-un aromitor aer slav.
Print
Un Comentariu