„Exil” de Ana Blandiana

AnaBlandiana (2)Pornesc în mine în exil,

Tu ești patria mea

De care nu mai pot să mă apropii,

Tu ești țara în care m-am născut

Și am învățat să vorbesc,

Numai pe tine te cunosc în lume.

Prin ochii tăi am înotat de-atâtea ori

Ieșind pe mal cu trupul tot albastru.

De-atâtea ori am navigat prin tine

Pândind bolborositul prevestitor de hulă

Al sângelui în stare să mă înece-oricând.

Tu ești partea mea de pământ,

Numai din tine știu să mă înalț.

Stăpâne tu, împădurit

Și semănat cu lacuri,

ținut pe care-l stăpâneam cândva

Și-n care nu mai pot să mă întorc

Din mine, din străinătatea mea,

Lasă-mă noaptea să mă mai visezi,

Să-ți trec prin somn legănător,

Lasă-te locuit de mine noaptea,

Ca genii morți, de gândurile lor.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.