Sunt, cred, deja mai bine de șase ani de când actrița Tania Popa lansa pe piață, într-un one woman show intrat în repertoriul Teatrului Național din București, o piesă care se dovedește a fi dacă nu cel mai bun, oricum cel mai de succes text scris până acum de Lia Bugnar. E vorba despre Fata din curcubeu, a cărui primă montare a fost regizată chiar de Lia Bugnar.
Textul Liei Bugnar îi venea mănușă Taniei Popa. Actrița ne istorisea povestea unei fete ce părea a fi de origine basarabeană și care a ajuns să se prostitueze. „Locul ei de muncă” devenise cinematograful Curcubeu, acolo unde, cu ocazia fiecărei proiecții la care intra plătindu-și cinstit biletul, își aștepta clienții. Așa a ajuns să vadă o mulțime de filme, fie ele comerciale sau de artă, să le cunoască pe toate marile vedete, adevărate sau produse ale unui agresiv și bine reglat sistem de promovare, să știe tot ceea ce este și bun, și prost în a șaptea artă. Toate filmele acestea pe care le evocă personajul în timp ce ne vorbește despre copilărie, familie, tragediile care au făcut astfel încât încet-încet i-a pierdut pe toți ai săi, nu sunt însă niciodată văzute integral. Adică de la un cap la altul. Venea momentul în care lângă cea care se prezintă simplu Fata din curcubeu se așeza mult așteptatul client. Cel care, contra unei sume derizorii, se bucura, undeva, în rândul 13-14 al cinematografului, de tot ceea ce înseamnă amorul tarifat.
Spuneam că piesa Liei Bugnar s-a dovedit a-i veni mănușă Taniei Popa. Care era avantajată de jocul ei de factură trăiristă (aceasta în pofida faptului că Tania Popa, basarabeancă de origine, și-a făcut studiile la Academia de Teatru și Film din București, UNATC-ul de astăzi), dar și de muzica rusească. Pe care Tania Popa știe să o cânte la nivelul excelenței.
Un an sau doi mai încolo Fata din curcubeu a fost pe placul actriței Ilona Brezoianu. Am avut parte, iarăși, de un spectacol remarcabil. Prostituata ne invita să îi ascultăm povestea, ne cerea pentru asta un leu sau doi, dar numai dacă banii cu pricina ne prisoseau ori eram de acord să îi dăm, ne promitea că ni-i va restitui la sfârșit și apoi începea să ne vorbească despre sine, despre filmele văzute, despre sora ei geamănă, Vera, care a pierit pe neașteptate, căci s-a rupt gheața de pe lacul unde ea dansa făcându-se că patinează, despre accidentul mamei și despre cum a sfârșit tata, dar și despre sfârșitul ei. Ne cânta și Ilona Brezoianu, însă repertoriul ei era cu totul altul. Ascultam frumoase cântece țigănești.
Am văzut recent o a treia punere în scenă a aceluiași izbutit text al Liei Bugnar într-un spectacol produs de Teatrul de Artă din București în colaborare cu Asociația „Cortina”. Jucat și (probabil) regizat de Marcela Motoc. O actriță de factură diferită atât prin comparație cu Tania Popa, cât și cu Ilona Brezoianu. Pare a fi destinată să joace doamne din înalta societate, din ceea ce se cheamă lumea bună. Femei cu ștaif sau care mimează asta. Care își petrec nopțile în cazinouri, fumând țigară după țigară și câștigând sau pierzând averi imense. A preferat, pentru moment, textul Liei Bugnar. Regizoral, spectacolul Marcelei Motoc nu oferă mari surprize. Noutățile vin din felul în care Marcela Motoc joacă rolul.
Fata din curcubeu jucată de Marcela Motoc intră în sală tot pe neașteptate, așa cum făceau și Tania Popa, și Ilona Brezoianu, cere și ea cei câțiva lei, se îndreaptă spre scena aproape goală în care nu zărim decât două-trei cauciucuri care îi servesc drept pat și, sigură pe sine, începe să ne povestească și să ne cânte. Franțuzește. Amintindu-ne astfel mai toate marile șlagăre ale lui Edith Piaf, dar și neuitatul Ne me quitte pas! Fata Marcelei Motoc are, cum spuneam, o anume prestanță, este, până la un punct, mult mai stăpână pe sine decât păreau cele ale Taniei Popa și Ilonei Brezoianu. Practic nu prezintă semne vizibile că ar avea datele care să o predispună unei catastrofe existențiale. Și, totuși, viața a vrut altfel, i-a exploatat și speculat în cel mai ticălos și necinstit mod cu putință nevăzutele vulnerabilități și a făcut astfel încât personajul aproape să se bucure când va veni clipa în care îi va regăsi pe toți ai ei. Pe sora Vera, pe mama, pe tata și pe țestoasa Matusalema.
Teatrul de Artă din București și Asociația „Cortina”
FATA DIN CURCUBEU – One woman show cu Marcela Motoc
Data reprezentației: 17 septembrie 2018
Print
Domnule Mircea Morariu,
Ma bucur mult ca ati vazut spectacolul si in interpretarea mea si va multumesc pentru articol.
Totusi, pentru ca informatia sa fie prezentata corect, v-as fi recunoscatoare daca ati face o mica corectie in ceea ce priveste regia. Lia Bugnar semneaza atat textul, cat si regia acestui spectacol.
Referintele frantuzesti vin din istoricul acestui spectacol pe care l-am jucat mai intai la Paris, in limba franceza, la Théatre de l’Orme, in 2013.
Va multumesc,
Marcela Motoc
Grație unui mesaj primit din partea doamnei Marcela Motoc aflu că regia spectacolului îi aparține doamnei Lia Bugnar. Din păcate, la ora scrierii cronicii, nu dispuneam de informația respectivă pentru simplul motiv că ea nu figurează în caietul-program al Festivalului Zile și Nopți de Teatru la Brăila.
După cum lesne se poate observa din citirea cronicii, am intuit că spectacolul de acum păstrează amprentele regiei din mai vechile spectacole regizate de Lia Bugnar pe aceeași piesă. Nu puteam însă, din rațiuni de rigoare profesională, să dau ca sigur faptul că Lia Bugnar semnează regizoral și spectacolul de la Teatrul de Artă. Din toată această poveste tragem două concluzii. 1. Cât de importante sunt caietele de sală și cât de necesar e ca ele să fie bine, riguros întocmite, cu toate informațiile necesare puse la dispoziția celor interesați de ele. 2. Cât de util e ca, în Festivaluri, instituțiile partenere, să colaboreze în mod real.