Cronica

Cât de fragile sunt limitele dintre normalitate și anormalitate? Până unde merge dictatura regulilor societății? Până unde merge dictatura „normalității”? Într-o lume în care dictaturile de orice fel se întrec în a-și afirma virtuțile „toleranței”, într-o lume în care totul „trebuie” și totul e închis în mici compartimente bine etichetate, ale căror limite nu trebuie [...] Citește în continuare

Interviu

Este actriță la Teatrul Național din Timișoara, oraș pe care îl consideră acasă… și unde, din 1995, a interpretat zeci de roluri importante, în regia unor regizori cunoscuți, a fost nominalizată la Premii UNITER, este iubită de public. În acest an, pentru prima dată a acceptat un  proiect în București, rolul Arkadina, în „Pescărușul” în [...] Citește în continuare

Cronica

Of, iubirea! Complicat lucru. Atâtea sentimente amestecă şi atâtea minţi suceşte, încât ajungem să o confundăm cu fel de fel de experienţe şi senzaţii. Cum începe stolul de flururi să roiască, gata iubeşti. Un frison scurt şi pac te-ai îndrăgostit. Parcă prea repede ne declarăm iubirea şi prea neserios. Azi o iubire, mâine două, poimâine [...] Citește în continuare

În lume

O mulțime de spectacole anunță teatrele din capitala Franței pentru toamna aceasta, când viața artistică își reintră în drepturi. Pentru stagiunea 2018-2019, se anunță producții de toate felurile și la instituțiile publice, și la teatrele private, care își tot vestesc cu surle și trâmbițe dorința de schimbare, câteva dintre cele mai cunoscute schimbându-și recent și [...] Citește în continuare

Carte de teatru

Am cumpărat volumul intitulat simplu Teatru, purtând semnătura, altminteri pentru mine complet necunoscută a Cătălinei Florina Florescu (Editura Tracus Arte, București, 2018), stimulat de faptul că pe coperta a patra a cărții figurează o recomandare entuziastă datorată marelui regizor Andrei Șerban. În cuvintele sale, dl. Șerban ne încredințează că ar fi vorba despre o literatură [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Cad grăbite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre.   Prin lumina estompată De mătasa unui nor, Visătoare trece-o fată C-un plutonier-major.   Rumen de timiditate El se uită-n jos posac. Ea striveşte foi uscate Sub pantofii mici de lac.   Şi-ntr-o fină discordanţă Cu priveliştea sonoră, Merg aşa, [...] Citește în continuare