Înviere, de Radu Stanca

M-am hotărât să nu mă mai citesc

Iau lumea-n cap de-acum şi plec în zare,

Iar visul care tulbură şi doare

De azi încolo-ncep să-l ocolesc.

Hârtiile le fac diseară scrum

Şi sufletul bucăţi –poate-aşa tace

Vreau să mă lase toată lume-n pace

Să-mi pot vedea în linişte de drum.

Cu mine n-am să iau din ce-i pe-aici

Nimic, nici amintiri şi nici regrete.

Ieşind pe poartă o să-mi spun: Poete,

De-acuma uiţi de tot şi nu mai vii

În fine, am să fac ce n-am făcut

Deşi trebuia s-o fac din prima lună,

Am să trântesc de pomi această strună

Şi-am să mă rup cu sete de trecut

Pe urmă, desfăcut de ce-am lăsat

Am să mă-ndrept prin stele mai departe,

Şi, fără să privesc în altă parte,

Am să pătrund în moarte înviat…

Print

Un Comentariu

  1. spectator 13/06/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.