Fructele din tablou sînt un adio.
(Pe masa, copiile lor zbârcite
agita-n vânt batiste-aromitoare.)
Albastru, verde, indigo vor arde
orașele sortite să le-afirme.
Amoruri multe vor stârni: o formă
imatură sub fardul lor va duce-n
ispita mateloți miopi de sare,
lorzi neutrali, profesori de bucate,
copii care vor crede ca sînt discuri.
(Pe masă, la soroace vechi, pluti-vor
din nou batiste dulci – o, imitații,
la ora șapte cina unor grauri…)
Ele, în țara unde cresc magneții,
nu-și pot epuiza virginitatea.
Print