Am avut, acum o săptămână, un acut sentiment de întoarcere în timp. O sală de spectacol clasic elegantă, totodată modernă, dar mai ales prietenoasă (Sala Studio a Teatrului Odeon). Spectatorii (pentru care s-au adus scaune în plus), respirând în acelaşi ritm, al poeziei. Pe scenă, Mircea Constantinescu, Jeanine Stavarache, Mircea Albulescu, Irina Mazanitis, Delia Nartea şi Gelu Niţu. Puiu Pascu la pian şi Dan Ioniţă, saxofon alto. Ascuns în spatele lor, discret, regizorul spectacolului, Vasile Manta.
S-a spus – pe un scenariu realizat de Costin Tuchilă – poezia lui Cristian Munteanu. La începutul spectacolului, chiar, am ascultat vocea celui pentru a cărui pomenire întru artă am venit: “Eu am o părere extraordinară despre teatrul radiofonic. Este cel mai rafinat teatru. Regizorul este ca un dirijor, el trebuie să facă o orchestraţie.” – regizorul Cristian Munteanu. S-a născut la Bucureşti, pe 25 august 1936. În 1959 a absolvit Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” şi a făcut primul pas în carieră la Teatrul din Piatra Neamţ. În 1962 a venit, iată, pentru o viaţă întreagă, la Radiodifuziunea Română: 45 de ani de activitate (după decembrie ’89 devine primul redactor-şef al nou înfiinţatei Redacţii Teatru), însumând peste o mie de spectacole.
În seara spectacolului, pe 31 ianuarie, se împlineau trei ani de când maestrul a plecat de lângă actorii personajelor pe care le-a condus, de lângă oamenii din radio cu care a împărtăşit aceeaşi dragoste… De lângă doamna sa, Elisabeta Munteanu, eminent teatrolog şi profesor universitar.
Am avut, acum o săptămână, un acut sentiment de întoarcere în timp. Pe când eram elevă de liceu, îndrăgostită de Nichita spus de Leopoldina Bălănuţă. Pe când, studentă la IATC, eram spectator fidel al serilor de poezie de la Teatrul Mic. Am început apoi să scriu la revistele Cinema şi Teatrul, dar mergeam la aproape toate spectacolele de poezie…Când am devenit secretar literar la Rapsodia, în ’88-’89 aveam programat, în fiecare seară de marţi un spectacol de muzică şi poezie cu Florian Pittiş, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu, uneori Anda Călugăreanu… N-am lipsit niciodată din sală.
Cred că acum sunt din ce în ce mai rari actorii care citesc poezie. De aceea, încă o dată aplauze pentru Mircea Constantinescu, Jeanine Stavarache, Mircea Albulescu, Irina Mazanitis, Delia Nartea şi Gelu Niţu care au făcut un adevărat spectacol din poeziile cuprinse în volumul Dans alb de Cristian Munteanu. Şi pentru gazda noastră, Dorina Lazăr, directorul Teatrului Odeon.
Print
Un Comentariu