Uite că mi-a reuşit giumbuşlucul! Oi fi eu de vârstă matusalemică, dar din când în când mă amuz pe cinste. E semn bun: înseamnă că nu m-am acrit de tot! Văzând eu că opiniunea pe care mi-am exprimat-o data trecută a stârnit o reacţie de genul „unde dai şi unde crapă” – şi că uneori reacţiile trădează nemuritoarea atitudine cu care se lupta, în veacul XIX, M. Kogălniceanu, un pişichier din spaţiul mioritic, în primul număr al gazetei „Dacia literară”, spunând „a se critica opera, au nu persoana” – sunt şi vesel, şi trist. De fapt, cum îi şade bine unui bufon adevărat.
Şi mă gândesc să vă reţin numai o clipă săptămâna asta. Nu, nu este vorba despre nici o polemică şi nici despre vreun schimb de replici. Da data asta vreau să vă cer părerea în privinţa unei opiniuni care mie îmi pare păcătoasă şi neîntemeiată. Ba chiar nedreaptă şi jignitoare.
Dacă citiţi articolul „Iubirile de altădată” (http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/a175692-iubitele-de-altadata.html) din suplimentul de „timp liber” al ziarului „România liberă”, veţi găsi, chiar în primul paragraf, opinia comentatorului despre actorul român în general: „Cert e că, de cele mai multe ori, când actorii români încearcă să fie cât mai fireşti, rezultatul e dezastruos. Le iese uneori mai bine să îl imite pe Vraca, decât să interpreteze personaje.” (virgula nelalocul ei nu e de la mine!) M-am cam înfuriat, recunosc. Sunt mare iubitor de actori. Şi am mare respect pentru munca lor, indiferent – da, am curajul s-o spun! – de ce iese pe scenă, de rateuri şi nereuşite. Pe de altă parte, îmi repugnă generalităţile. Cum să vorbeşti despre „actorul român în general? În ce calitate poţi face aşa ceva? De fapt, generalizarea este un procedeu falsificator rezultat dintr-o judecată viciată, care duce la concluzii falsificate. Şi uneori se ajunge la năstruşnicii. Să mai şi ieşi în spaţiul public eu ele…
Aş vrea să aflu pe ce se întemeiază opinia autorului. De unde acest dispreţ pentru actorii români? De unde constatarea că nu sunt „fireşti”? Cine „nu sunt”? Ei toţi, înţeleg din formulare? Văleu, se sparie gândul, parol! Nu am loc aici să înşir sutele de nume de actori care îşi fac treaba bine, sunt „fireşti” adică joacă personaje. Sunt pasionaţi de ce fac, chiar dacă nu sunt la înălţimea înălţimii în 100% din situaţii…Aşadar, o jignire gratuită „din puţul gândirii”. La ce teatre o fi mergând autorul? Sau poate a vrut doar să emită o cugetare cu caracter general? Să pară mai eseistic articolaşul, să îi dea ceva „greutate” cu o asemenea opiniune? Dacă într-adevăr crede (şi fraza e limpede, doar începe cu „Cert este că…”) ce scrie, e grav. Dacă nu crede ce scrie, e la fel de grav.
Şi chestiunea etică pe care o naşte o asemenea afirmaţie (la care are tot dreptul, e opiniunea dumisale şi trăim într-o ţară liberă în care fiecare îşi poate da liniştit arama pe faţă) este spinoasă, nu delicată. Dacă actorii români nu sunt în stare „să interpreteze personaje” (afirmaţie care se bate cap în cap cu ce scrie peste câteva rânduri, admirând tineri actori şi mai ales actriţe!), atunci, mata de ce mai scrii rubrica asta? Care e obiectul muncii matale? Să critici creaţii artistice şi actori care sunt toţi o apă şi-un pământ? Care mai e obiectul muncii? E cinstit?
Din punct de vedere etic, este profund necinstit. Din punct de vedere intelectual, este culmea lipsei de logică. De fapt, e foarte simplu: uite cum triumfă prejudecata, crescută pe solul iraţionalului, al minţii leneşe, al lipsei spiritului de observaţie şi a spiritului în general.
Aştept fremătând părerile voastre.
Print
ce insulta nedreapta si nejustificata!