E ca un ghimpe faptul că ştiu peste 50 de ani din tot ce-am creat rămân, din păcate, doar unele consemnări răutăcioase.... Din păcate, noi, creatorii, am ajuns astăzi în situaţia de a ne apăra opera, de cei care o fixează strâmb şi deformat. [...] Citește în continuare
Numărul 12
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă... „Chestionarul lui Proust". Astăzi, scenografa Adriana Grand... [...] Citește în continuare
Ca pe un film poliţist de box office, aşa am urmărit "Rinocerii" la Teatrul de Comedie. 100 de minute am stat cu sufletul la gură, aşteptând să văd până unde poate ajunge imaginaţia scenică a acestei fabuloase artiste al cărei nume este Cătălina Buzoianu. [...] Citește în continuare
Cum este „Hamlet"-ul lui Laszlo Bocsardi? Poate puţin poetic, poate puţin politic, cu siguranţă puţin filosofic. Ca un cristal pe care-l răsuceşti, apoi îl scapi din mână, se sparge în zeci de cioburi, la fel de preţioase, reci, tăioase, sclipitoare. Dar fiecare ciob reflectă lumea lui... [...] Citește în continuare
Spectacolul lui Laszo Bocsardi îmi pare un gest de curaj. Rod al unei interpretări regizorale care pune accent pe spaţiile albe ale textului, acest spectacol, demn de toată invidia regizorilor care se mai încumetă să monteze Shakespeare, este o variaţiune rafinată pe o temă de necuprins pentru muritorul de rând. [...] Citește în continuare
În numărul trecut, revista „Yorick” sau, mai exact, bufonul Yorick a ales pentru rubrica dedicată criticii şi criticilor de teatru un subiect care nu-l putea lăsa indiferent. Schimbul de idei dintre Cristina Modreanu şi Mircea Morariu. Rubrica s-a dorit dintru început un pamflet, un joc sau cum doriţi să-i spuneţi. Căci orice cuvânt scris şi [...] Citește în continuare
Uite că mi-a reuşit giumbuşlucul! Oi fi eu de vârstă matusalemică, dar din când în când mă amuz pe cinste. E semn bun: înseamnă că nu m-am acrit de tot! Văzând eu că opiniunea pe care mi-am exprimat-o data trecută a stârnit o reacţie de genul „unde dai şi unde crapă” – şi că uneori [...] Citește în continuare
Un spectacol-atelier, realizat de Cătălina Buzoianu cu masteranzii de la secţia de actorie a UNATC Bucureşti, împreună cu profesorii lor – Mirela Gorea şi Marius Gâlea – şi colaboratorii catedrei UNESCO a Institutului Internaţional de Teatru. „Rinocerii” lui Ionesco, născut din patru experimente diferite realizate anul trecut, cu distribuţii diferite din România şi din străinătate, [...] Citește în continuare
„Minţim, dacă spunem că ştim cum ar trebui montate piesele lui Shakespeare sau că fiecare cuvinţel din textele lui ni se pare transparent şi pătrunzător. Suntem în anul 2010, iar limbajul lui Shakespeare este un glorios şi stupefiant amestec de poezie fără vârstă, care ţinteşte direct în suflet, de glume vechi, de prejudecăţi de natură [...] Citește în continuare
Ioana Sileanu Vineri am luat parte la ultima dintre cele patru repetitii generale deschise publicului, intr-o buna traditie de-a lui Andrei Serban. Spectacolul – o provocare: intruparea unuia dintre filmele cult ale uriasului Ingmar Bergman, ” Strigate si soapte”. [...] Citește în continuare
