Plăcerea e un viciu

Patrik Voicu

Revista Yorick vă invită să scrieţi teatru. Cele mai bune trei texte primite până la sfârşitul verii vor fi premiate cu câte un pachet de cărţi din colecţia Yorick: „Shakespeare, lumea-i un teatru”, antologie realizată de George Banu, „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, volum coordonat de George Banu şi „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă”, de Eugenio Barba.

Personaje:

Marin Cumesceanu

Panteea

Luiza

Bobo

Bătrânul

ACT I

Scena 1

(Un bătrân intră cu un ziar şi citeşte din el)

Bătrânul: Directorul unei mici firme din Sibiu, Marin Cumesceanu, va semna un contract de parteneriat cu o firmă gigant din Liverpool. Afacerea se anunţă a fi una de succes.

(Un interior de apartament. Marin stă pe un scaun se uită la meci şi bea bere, intră soţia foarte fericită)

P: LA LA LA ce zi frumoasă……..

(soţul o priveşte mirat)

P: Ce faci iubitule?

M: Eu? Bine tu…GOOOOOL!!!

P: Uite am fost la vecina noastră , vai ce căţeluş frumos şi-a cumpărat…

M: Haideţi măi, haideţi…

P: E alb…şi are o codiţă stufoasă…

R: Prost, prost…

P: Nu e prost dragă să şti că e foarte ascultător deşi e destul de mic.

M: Cine?

P: Căţelul. Cum cine?

M: O! Fir-ar potaia. Haideţi măi odată.

(se termină meciul şi Marin stinge nervos televizorul iar apoi foarte ironic)

M: Ce e iubire?

P: Vorbeam de vecină…

M: Da, da… javra.

P: Cum poţi să vorbeşti aşa despre ea?

M: Nu ea… câinele, ce să am eu cu aia că nici nu o cunosc, eşti tot la ea toată ziua dar ea nu vine pe aici…ciudat.

P: Păi … eu ce să fac? Va veni şi pe aici.

M: Mă rog, chiar nu contează.

P: Da… tu ce faci? Când pleci?

M: Păi mâine la 6.

P: Aha…

M: Ce? Îţi va părea rău acuma, lasă că ştiu eu că te bucuri.

P: Eh mă bucur…cum să mă bucur?

M: Lasă că sunt doar 3 luni.

P: Să şti că te voi aştepta. Auzi nu vi cu mine la cumpărături? Te rog!

M: Vezi de treabă.

P: Hai te rog şi aşa vei fi plecat mult timp, ce voi face eu singură pe urmă?

M: Lasă că te descurci tu cumva.

P: Eh…. Bine…

M: Mi-e cam lene, serios. Hai că te descurci şi singură.

P: Hai Marine, te rog eu.

M: Tu n-auzi? Ce dracu!

P: Bine. (pleacă nervoasă şi bombănind)

M: Ce ţi-e şi cu femeile astea. Hm… mă duc să beau şi eu o bere, auzi că să mă duc cu ea la cumpărături…ce glumă bună (zâmbeşte)

Scena 2

(Panteea în drum spre piaţă)

P: Luiza! Ce faci draga mea?

L: O! Panteea. Unde te duci?

P: Uite mă duc la piaţă să mai cumpăr câte ceva şi Marin nu a vrut să vină să mă ajute.

L: Chiar am vrut să te întreb de ce nu e şi el cu tine.

P: Ce să fac, asta e.

L: Bărbaţii sunt nişte porci să şti.

P: Cam aşa e.

L: Măi … de ce nu îl laşi? Serios, şi aşa e ca inexistent. Doar te chinui cu el.

P: Nu e chiar aşa de uşor.

L: Păi copii nu a vrut să faceţi, de înţeles nu vă înţelegeţi deloc şi îţi face şi o grămadă de probleme.

P: Ai dreptate dar suntem căsătoriţi de atât de mult timp…

L: Eh… cum vrei dar eu zic că îţi iroseşti viaţa cu el. Oricum poţi apela la mine de câte ori ai nevoie. Şti ce, hai că te ajut eu la cumpărături. Bine?

P: Mulţumesc mult Luiza. (pleacă)

Scena 3

(Acasă Marin şi Bobo se uită la televizor şi beau bere)

B: Şi cum s-a terminat meciul că nu am prins finalul.

M: Egal.

B: Pfiu… Şi am pariat pe victorie.

M: Da, şi eu. Asta e, ce să faci…

B: Da numai că am pariat destul de mult, şti că am câştigat atunci dar s-a cam dus tot norocul.

M: Măi Bobo ai luat cam mult atunci şi acum … gata … la revedere … mai laşi şi pe alţii să câştige (râde).

B: Mda…Auzi, dar tu când pleci?

M: Păi mâine la 6 am avion

B: Aha… Să şti ca ai dat lovitura. Mă bucur pentru tine.

M: Mersi mult. Sper să meargă treaba pe acolo că am auzit că sunt cam dificili şefii. Da lasă asta, auzi cât timp sunt plecat să mai vi din când în când pe aici să vezi ce dracu face nevastă-mea.

B: Vin…dacă asta vrei. Dar ce, o bănuieşti de ceva?

M: Păi nu ştiu dar în ultimul timp e cam distrată. Poate nu e nimic dar totuşi te rog să vi .

B: Bine cum să nu. Şi cum crezi că va merge treaba la Liverpool?

M: Cum să meargă? Ţi-am zis, vedem. Oricum, de abia aştept să ajung acolo să încep să fac bani. Nu? Va fi mai greu să tot merg şi să mă întorc dar merită.

B: Cu siguranţă merită.

(sosesc acasă Panteea şi Luiza)

C: Ce faceţi băieţi? Bună Bobo.

B: Bună.

M: Nevastă-mea hai puţin. (îi şopteşte la ureche) Cine e asta?

P: Vecina noastră Luiza.

M: Bună Luiza.

L: Bună Marin şi felicitări pentru contractul obţinut.

R: Mersi! Auzi Bobule, hai să mergem noi să sărbătorim cum se cuvine treaba asta. Ce zici?

B: OK. Hai să mergem.

(pleacă discutând unde să meargă)

P: Marine, putem veni şi noi?

(Marin doar zâmbeşte ironic şi pleacă)

L: Nu ştiu cum îl mai suporţi? Eu în locul tău, acum plecam.

P: Încep să îţi dau dreptate nici eu nu ştiu cum am putut rezista atât de mult timp cu el.

L: Auzi, tot e plecat multă vreme de acasă ce ar fi să te distrezi şi tu puţin să te mai relaxezi. Te ajut eu şi ne putem simţi foarte bine amândouă.

P: Şi ce propui să facem?

L : Păi putem merge să dansăm undeva, să bem şi noi ceva, să mâncăm în oraş la un restaurant frumos.

P: Nu sună rău. Nu am mai făcut asta de foarte multă vreme.

L: Vezi? Îţi promit că vei avea parte de cele mai frumoase clipe din viaţa ta.

P: Da?(zâmbeşte) Chiar începe să îmi convină faptul că pleacă Marin.

L: Aşa şi trebuie. Nu te va mai stresa nimeni şi dacă îmi spui mie ceva poţi fi sigură că te ascult şi că te înţeleg. Va fi ceva de vis pentru amândouă.

P: Ai dreptate. De ce nu?

L: Hai că mă duc acasă s-a făcut târziu şi dacă se întoarce soţul tău nu vreau să mă găsească tot aici şi sunt şi puţin obosită. Te-am pupat. vorbim mâine.

P: Bine. Mâine după ce pleacă Marin te aştept la mine. Pa.

Scena 4

(În cameră Marin îşi face bagajele, se aranjează, se pregăteşte de plecare)

P: Eşti gata dragul meu?

M: Da. Mă duc să-i dau pe spate pe nenorociţii ăia.

P: Aşa să faci. Ar trebui să te grăbeşti să nu pierzi avionul.

M: Da aşa e. Acum plec. A, era să uit am vorbit cu Bobo să mai vină din când în când să vadă dacă eşti în ordine sau să te mai ajute cu ceva.

P: Dar nu e nevoie, o am pe Luiza.

M: Cine?

P: Vecina noastră.

M: A, da. Oricum o să vină şi Bobo. Da, am plecat, să ai grijă.

P: Da iubitule. Succes.

(Marin pleacă iar Panteea o cheamă de îndată pe Luiza)

L: Gata? A plecat?

P: Da.(foarte entuziasmată) Şi ce facem acum?

L: Ce vrei tu, eu mă conformez.

P: Hai să ieşim în oraş. Să ne îmbrăcăm frumos şi să petrecem.

L: Până te pregăteşti tu eu mă duc să aduc ceva.

P: Bine. Să nu stai mult.

(Luiza pleacă fredonând o melodie şi se întoarce cu o sticlă de vin)

L: Ia uite ce am aici.

P: Hm bun, bun.

(îşi toarnă în pahare zâmbesc şi beau)

P: Vai ce relaxată mă simt, în sfârşit pot să stau liniştită şi să nu mă gândesc deloc la probleme.

L: Doamne cât de bine mă simt alături de tine.

P: Şi eu.

( cele două continuă să bea şi se ameţesc, încep să danseze şi să se apropie tot mai mult)

L: Şti, nu m-am mai simţit de mult atât de bine în prezenţa cuiva. De când a murit soţul meu m-am retras foarte mult.

P: Nici eu. De fapt cu Marin nici nu cred că m-am simţit atât de bine vreodată. Mă bucur că te-am cunoscut Luiza.

(Luiza o săruta)

L: Hai să mergem să dansăm undeva.

P: Hai dar stai să mă îmbrac cu altceva.

L: Îţi dau eu ceva ce cred că îţi vine perfect.

P: Super. Să mergem.

(pleacă)

Scena 5

(Intră Bătrânul cu ziarul şi citeşte un articol)

Batarnul: Ceea ce părea a fi o afacere foarte bună pentru domnul Cumesceanu a fost într-un final o dezamăgire completă, deoarece contractul nu s-a mai concretizat.

(În cameră Panteea şi Luiza stau în pat, beau vin şi se simt bine)

P: Ce frumos este totul parcă am şi uitat de Marin.

L: Parcă nici nu a existat vreodată. Nu?

P: Exact. Mă tot gândesc cum am putut să-mi irosesc viaţa cu el. Să şti că primul lucru care îl voi face când va veni va fi să mă despart de el.

L: În sfârşit ţi-ai dat seama de asta. Bravo. Mă bucur că ai realizat acest lucru. Nu are sens să mai stai cu el. Nu te merită.

P: Într-adevăr.

(Sună la uşă)

P: Oare cine va fi?

L: Lasă să sune, nu trebuie să răspunzi.

P: Nu. Mă duc totuşi. Cine e?

B: Sunt eu, Bobo…deranjez?

P: Nu,nu. Vin imediat. E Bobo îmbrăca-te repede.

(Deschide uşa)

B: Ce faci? E în regulă totul?

P: Da…

B: Mai e cineva aici?

P: E Luiza, vecina noastră.

B: A. Bun. Nu ai ceva de băut? Îmi este cam sete.

P: Vrei o bere?

B: Da. Mersi.

(Pleacă să aducă berea iar Bobo intră în vorba cu Luiza)

B: Bogdan mă numesc … sau Bobo, cum vrei. Nu am apucat să facem cunoştinţă.

L: Luiza. Sunt… vecină… cu ei.

B: Da ştiu. Cu ce te ocupi?

L: Momentan stau acasă. Am lucrat la o bancă.

B: Interesant şi eu… lucrez la o bancă. La ce bancă ai lucrat?

(intră Panteea şi întrerupe discuţia)

P: Uite berea. Ştiu că te-a rugat Marin să mai vi să vezi ce e cu mine dar mă descurc deocamdată.

L: Nu fi aşa rea cu el. A vrut doar să se asigure că eşti în regulă. Hai stai jos, relaxează-te.

(Bobo se aşează iar Luiza începe să-i facă masaj)

L: E bine?

B: Da. Te pricepi să şti.

L: Ştiu.

(Luiza se dezbracă şi îi sugerează şi Panteei să facă acelaşi lucru, ceea ce se şi întâmplă, Bobo foarte surprins se ridică)

B: Staţi puţin. Ce faceţi voi aici?

L: Ce? Nu îţi place?

B: Ba da, dar…

P: Hai vino lângă noi. Nu te speria nu va şti nimeni.

(Bobo se aşează, iar după câteva momente apare Marin care intră încet şi îi priveşte pe cei trei după care ia un cuţit)

M: Ce dracu e aici?

B: Stai. Nu e nimic. Pe bune. Calmează-te.

(Panteea se ridică din pat zbierând şi repezindu-se spre Marin dar Bobo o ţine. În acel moment Marin o străpunge cu cuţitul. În tot acest timp apare bătrânul citind un articol din ziar)

Bătrânul: Ieri noapte în jurul orei două, Marin Cumesceanu, din Sibiu, se întoarse pe neanunţate, soţ nedelicat, şi o străpunse pe soţia sa cu un cuţit, aceasta se zbătea în braţele unui prieten.

ACT II

Scena 1

(acelaşi interior de apartament)

Bătrânul: S-au întâmplat multe de la accidentul cu sărmana Panteea Cumesceanu, s-a făcut bine, s-a despărţit de Marin, soţul ei netrebnic, acesta e la puşcărie acum. Luiza s-a mutat din bloc. Panteea şi Bobo s-au căsătorit, au deja 3 ani împreună, lucrurile nu merg însă chiar… (intră Bobo, bătrânul iese în grabă)

B: Iar se uită la mine ca la o lămâie necoaptă. Mă uit şi eu la ea dar niciun gest, probabil crede că sunt eu prea distant şi că mă doare în cur de ea. Nu e aşa. Mă priveşte insistent dar nu zice nimic. Mă uit şi eu dar iau privirea de pe ea. Mă uit în jos, şi zic: Îmi spui şi mie unde dracu ai fost? (apare brusc Panteea privindu-l pe Bobo cu superioritate)

P: Peste tot!

B: Curva dracului! (Bobo se întoarce spre public) Zâmbeşte scârbos şi se duce la baie. O înjur în gând vreo 10 minute după care mă îmbrac şi plec. (se îmbracă) Mă duc de obicei în astfel de situaţii la prietenul meu Iacob, stăm, bem o bere şi ne destăinuim unul altuia, adică dintr-o curvă în altă. Şi nevastă-să e ca şi a mea. Nu ştiu ce a fost în capul meu, doar ştiam cu cine am de-a face. Iacob îmi spune cum a venit azi noapte pe la trei şi nu zicea nimic nevastă-să şi mai puţea şi a alcool, vedeai de la o poştă ca o fost la careva , mama măsii. “Dupa ce că avem ca neveste nişte curve mai trăim şi în România, a mai mare curvă dintre toate!” îmi zice Iacob, e vorba lui. “N-ai ce-i face!” îi spun, suntem noi mult prea inapţi. M-am gândit să mă mut în alt oraş şi să o las dracu pe asta cu ochii în soare. Dar Iacob îmi tot spune că trebuie să fiu prost să las totul pentru o curvă. Mă întorc acasă.

P: S-a întors haiducul!

B: Nu mai pot, explodez. Ieşi în morţii mătii afară în momentul ăsta! Ea începe să mă ia ba cu aia, ba cu aia, că vai, că miau. Acuma îţi iei toate boarfele şi te cari, vaca dracului. Şi a plecat.(Panteea iese. Bobo se aşează pe un scaun, scoate din buzunarul de la haină o sticlă. Bea. Pare beat.)

B: Au trecut 3 luni de când nu mai e. Sunt singur. N-am mai ieşit din casă decât să merg la lucru, nici măcar la Iacob nu am mai mers, adică nu mai aveam motiv, despre ce să discutăm? Şi el a dat-o afară pe aia . Mă delectez cu gânduri anticoncepţionale. Ascund în mine multe astfel de gânduri tâmpite, şi pline de aerul ăsta prăfuit. Mă uit pe fereastră şi văd oamenii trecând în intermitenţă deocheată, trec toţi, ocupaţi, îngânduraţi şi parcă tot degeaba. E clar, e aiurea totul. Aş vrea să pot să spun că o urăsc pe nevastă-mea că din cauza ei m-am despărţit de viaţa mea socială, de lucrurile pe care obişnuiam să le fac, de faptul că ieri mi-am dat demisia de la lucru pentru că nu-mi mai suportam şeful care nu avea nimic cu mine, de faptul că azi a venit Iacob la mine şi nu i-am deschis uşa, de faptul că stau ca un prost şi vegetez în casă. Nu! N-o urăsc. Ar vrea şi ea să mă urască pentru că din cauză că am dat-o afară, acum stă la mamă-să pe care nu o poate suporta şi cu care se ceartă non-stop, mamă-să îi face capul mare pentru că nu a fost de-acord cu faptul că s-a măritat cu mine . Asta nu e tot, toate colegele ei de la lucru şi toate prietenele ei o fac curvă şi o acuză că nu şi-a putut salva căsnicia. Mai mult ca sigur nici nu mă înşela iar eu, iar eu… am dat-o afară din casă. Dar nu eu nu o urăsc, ea nu mă urăşte, suntem neatinşi de ură. Iau telefonul şi o sun. O chem acasă. Îmi spune că vine. Nerăbdător o aştept. În aproximativ trei ceasuri ajunge acasă. Ne bucurăm amândoi ca nişte copii de revedere. Am stat până târziu în noapte să povestim să ne aducem aminte de momentele frumoase petrecute împreună, dar şi de cele mai neplăcute, de anii ce-au trecut, de tot, de viaţă. (pauză) Sunt 2 zile de când s-a întors. E ora 2 noaptea. Nevastă-mea a plecat la lucru la 10 dimineaţa, la 6 seara a terminat programul. Nu e acasă. Eu plec la Iacob la o bere. Bagajul l-am făcut, mâine am autocar, mă duc la nemţi.

(Intră Bătrânul)

Bătrânul: Bobo, a plecat în Germania, undeva lângă Koln, vroia de mult să plece acolo, are nişte prieteni, nu contează. Dar oare de ce nu a venit Panteea acasă în acea seară?

Scena 2

(Un interior de apartament, altul de cât cel precedent, lumină slabă, atmosferă intimă, Luiza stă în pat dezbrăcată.)

L: Hai iubire.

(Intră Panteea îmbrăcată într-un halat, muzică, Panteea începe să danseze şi să se dezbrace)

L: Aşa iubire, aşa. ( Se ridică, o dezbracă pe Panteea şi se aruncă împreună în pat, se săruta, se mângâie, intră bătrânul cu un ziar în mână, stop cadru.)

Bătrânul: În seara de 23 mai un deţinut de la penitenciarul Jilava a evadat, numele său este Marin Cumesceanu şi a fost închis datorită faptului că a încercat să îşi ucidă soţia. Infractorul poate fi periculos, oricine îl observă este rugat să contacteze poliţia.(Iese, cele două continuă)

L: Te iubesc Panteea, ce bine că acum am scăpat şi de Marin şi de Bobo.

P: Da suntem doar noi, nimeni nu ne mai poate deranja, nimic nu ne mai poate opri să fim împreună.

(se aude soneria de la uşă, cele două se opresc, se uită întrebător una la alta, Luiza se ridica şi se îndreaptă spre uşă.)

L: Cine e? (niciun răspuns) Cine e? Dacă nu spuneţi cine e nu deschid. (Cineva după uşă îşi drege glasul după care tuşeşte) Cine sunteţi? Ştiţi e destul de târziu pentru vizite.

(Se aude un zgomot puternic, individul a rupt uşa, apare Marin şi Bobo, Luiza leşină, Panteea îşi caută hainele şi îşi ia halatul în grabă. Bobo vrea să se îndrepte spre ea, Marin îl opreşte.)

M: Stai, calmează-te. Ce ai văzut tu acum e nimic faţă de ce am văzut eu când era în braţele tale, aşa că nu te agita prea tare. Draga mea (către Panteea) ce mai faci? E totul OK?

P: Ce? Cum? (e foarte speriată)

M: Stai liniştită dragă. Nu sunt nebun să te omor că nu am chef să stau toată viaţă la zdup şi aşa cu evadarea asta ce şti cât mai îmi pun ăştia. Eu am venit de fapt să îţi spun că nu am nimic împotrivă cu relaţia ta cu Bobo, dar când să ajung la apartament m-am întâlnit cu el şi mi-a povestit tot. El e mai prostuţ aşa, se mai ia şi după ameţitul de Iacob… în fine, eu eram sigur că eşti cu târfa asta şi am venit aici.

P: Dar… de unde ştiai?

M: Tu crezi că am numit-o târfă degeaba draga mea? I-am tras-o de multe ori stai liniştită, şi veneam aici, e chiar OK apartamentul, nu?

P: Cum? Tu şi Luiza? Când? Noi eram împreună?

M: Normal dragă, ce credeai?(Pauza) Da, păi nu mai avem ce să mai facem aici… Bobo, mă duci tu până la secţie?

B: Da, dacă asta vrei.

M: Hai.

(Cei doi ies, Luiza se trezeşte, intră Bobo înapoi)

B: Curvelor! (Iese)

L: Ce s-a întâmplat?

(Panteea îşi adună hainele şi se îndreaptă spre ieşire)

P: Curva dracului! (Iese)

L: Dar… Panteea, ce am făcut? (Îi sună telefonul.) Alo! Da, sigur iubitule, mă îmbrac şi vin… şi eu te iubesc… da iubire… te pup. (închide telefonul) Ups! (zâmbeşte pervers, îşi ia o haină pe ea şi iese)

FINAL

Print

Un Comentariu

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.