Shakespeare la Jocurile Olimpice din 2012

De săptămâni bune ziarele britanice abundă în informaţii despre Olimpiada de anul viitor, pe care Londra o vă găzdui cu mare fast, din câte se pare sau, cel puţin, din câte se anunţă. Jocurile sportive supravieţuitoare din Grecia antică sunt însă şi un pretext cât se poate de solid pentru englezi, care vor împăna Olimpiada propriu-zisă cu sute de evenimente artistice de toate felurile, inclusiv cu festivaluri ample, din care nu putea lipsi Marele Will.

Misteriosul Shakespeare, spiritul ce refuză să se lase descoperit atât în biografie, cât şi în literatura sa bântuind de secole, nestingherită, minţile şi sufletele artiştilor de pe bătrânul continent şi nu numai, va fi din nou sub lupă în 2012, într-o serie de manifestări care variază de la o expoziţie cu care British Museum se laudă de luni întregi la spectacole alese pe sprânceană, care se vor juca şi în idilicul Stradford-upon-Avon.

Aşadar, potrivit cotidianului The Independent, în anul în care Londra va deveni oficial întruchiparea metropolei globale şi globalizate, British Museum va organiza o expoziţie ambiţioasă, care vrea să exploreze lumea britanică de la 1600 prin prisma pieselor de teatru şi ale poemelor lui William Shakespeare. Ce însemnau ele acum patru veacuri? Cum era pe-atunci să mergi la teatru să vezi un spectacol după un text de Shakespeare? Cine făcea asta şi de ce? Cum îi sunau cuvintele „Bardului”. Acestea sunt câteva dintre întrebările de bun-simţ la care expoziţia ar vrea să răspundă. Scoase din arhive şi de prin cotloanele reşedinţelor particulare, obiecte care populau spaţiile scenice ale epocii, dar şi zona rezervată spectatorilor li se vor arăta vizitatorilor într-o prezentare ce foloseşte intens tehnologia digitală. Prin nesfârşitele încăperi din British Museum aceştia vor da nas în nas cu Hamlet, Jacques Melancolicul, Prospero, Macbeth şi doamna lui şi cu câte şi mai câte personaje, jucate de actori de la Royal Shakespeare Company, graţie unei colaborări fără egal dintre cele două instituţii, la fel de celebre.

Teatrul privat, cu artişti angajaţi, la care avea acces publicul larg pe baza unui bilet era, pe-atunci, o invenţie relativ recentă şi prin intermediul ei tânărul Will avea să exploreze identitatea într-o varietate ameţitoare de sensuri. Identitatea definită prin diferenţă, disecată subtil în piesele lui Shakespeare, i-a atras pe organizatorii expoziţiei într-un discurs muzeal ce se apropie de contemporaneitate şi, fireşte, de problema imigraţiei şi a imigranţilor. British Museum va şterge praful de pe obiecte de mult uitate prin propriile depozite, dar şi prin alte muzee şi-şi va plimba vizitatorii alături de personajele protagonistului, din Roma antică la Veneţia sau din Scoţia medievală la câmpul de luptă de la Azincourt.

Directorul British Museum, destul de zgârcit cu detaliile privitoare la exponate, s-a îndurat să dea un exemplu pentru presa britanică. Unul dintre obiectele pe care mizează curatorii este o monedă înfăţişând Idele lui Marte, legată de povestea asasinării lui Iulius Caesar în anul 44 d.Hr. Moneda a fost comandată de Brutus la scurtă vreme după săvârşirea crimei, dar se spune că ea ar fi existat dinanite şi că ar fi fost purtat de unul dintre cei implicaţi în complot. Pentru spectatorii care mergeau să vadă piesele lui Shakespeare în epoca elisabetană, în care urzelile şi vărsările de sânge erau la ordinea zilei, politica din străvechiul Imperiu Roman era o chestiune de actualitate, reamintesc organizatorii, aşa că uciderea lui Caesar nu funcţiona doar ca o poveste din vremuri apuse. Încadrat într-o ramă din aur şi diamante, portretul regelui Iacob I, care susţine că se trage din fictivul Prinţ de Troia care a plecat în Vest şi a întemeiat Britannia, va fi prezent în expoziţie, în varianta realizată de pictorul Thomas Lyte în 1610.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.