Cronica

În ultimii ani, spectacole precum „Vizita bătrânei doamne”, cea mai recentă premieră de la Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, au intrat prea puţin în calculul regizorilor, chiar şi din motive obiective – criza şi ale ei consecinţe –, fiind vorba despre o montare de mare amploare, cu decoruri grandioase şi distribuţie numeroasă. Dar, [...] Citește în continuare

Cronica

La 77 de ani, actriţa Sanda Toma ne dovedeşte că este într-o formă excepţională. Frumoasă, cu o voce limpede, vorbind aşa cum ne era tare dor să auzim vorbindu-se pe scenă şi acoperind cu vioiciune întreg spaţiul pe care i l-a pus regizorul la dispoziţie. La mulţi ani, doamnă Sanda Toma! Socotim “Învaţă-mă, Céline!” drept [...] Citește în continuare

Cronica, Eveniment

O zicală spune că şapte e număr greu, plin de responsabilităţi, precum treptele desăvârşirii… Către acolo pare a se îndrepta, de 66 de ani cu cortina ridicată, Teatrul de Animaţie Ţăndărică, ajuns, iată, la ediţia cu numărul şapte a festivalul său internaţional – “Bucurii pentru Copii. Spectacole de colecţie”. Cifric, lucrurile s-ar complica şi mai [...] Citește în continuare

Studii

S-a afirmat adesea, iar Albert Camus este primul care a exprimat această teză, că tragicul a murit odată cu apariţia creştinismului: „Creştinismul cufundă tot universul, omul şi lumea, în orânduirea divină. Nu există, prin urmare, încordare între om şi principiul divin. (…) Poate că n-a fost decât o singură tragedie în cuprinsul istoriei. Ea s-a [...] Citește în continuare

În lume

De săptămâni bune ziarele britanice abundă în informaţii despre Olimpiada de anul viitor, pe care Londra o vă găzdui cu mare fast, din câte se pare sau, cel puţin, din câte se anunţă. Jocurile sportive supravieţuitoare din Grecia antică sunt însă şi un pretext cât se poate de solid pentru englezi, care vor împăna Olimpiada [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Îmi trebuie un loc foarte, foarte ascuns. Durerea nu se poartă la frunte, la revere. Poate-o grădină strâmtă cât două echere, C-un lăutar lemnos, de patru ani neuns. Nu trebuie să vezi cum cad frumos de sus. M-acopăr. Nu-i nimeni alături. O voce de ac, umblătoare prin pături, Îmi coase harnic zgomotu-n auz. E gata [...] Citește în continuare