Stelele-n cer, de Mihai Eminescu

Stelele-n cer

Deasupra mărilor
Ard depărtarilor
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele
Tremură largele
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Plutind pe marile
Şi mişcătoarele
Pustietăţi.

Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Şi necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboară ce pot
Şi-a lor întrecere
Vecinica trecere:
Asta e tot…

Floare de crâng:
Astfel vieţile
Şi tinereţile
Trec şi se sting.

Orice noroc
Şi-ntinde-aripile,
Gonit de clipele
Stării de loc.

Până nu mor
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.