Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie, În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc, Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate [...] Citește în continuare
Mihai Eminescu
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară. Să smulg un sunet din [...] Citește în continuare
Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară. Să smulg un sunet din [...] Citește în continuare
O stea în reci nemărginiri Au răsărit departe Și, tremurând, parcă s-a stins Parc-a apus de moarte. Oricâtă vreme au trecut De-atunci și pân-acum, Oricât viața s-a făcut Pustie, fără drum, Oricâte zile-am risipit, De n-au rămas pe sfert, O inimă care-a iubit Mai speră în deșert. O inimă care-a iubit De-a pururi are glas [...] Citește în continuare
Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți frământă Doruri vii și patimi multe, Ș-a lor glasuri [...] Citește în continuare
Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte Sufletul vieții mele. În zadar râuri în soare Grămădești-n a ta gândire Și câmpiile Asire Și întunecata mare; Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite!” Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi [...] Citește în continuare
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei înălţam visători la steaua Singurătăţii. Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce, Până-n fund băui voluptatea morţii Ne-ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu [...] Citește în continuare
Se împlinesc pe 15 iunie 125 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Poet, prozator, dramaturg… Şi chiar dacă textele lui dramatice nu s-au ridicat niciodată la înălţimea poeziei, în ce priveşte editorialele politice, Eminescu rămâne şi azi la fel de actual. Un editorial publicat în ziarul „Timpul“, la 22 iulie 1880… pentru reamintire! [...] Citește în continuare
La Teatrul Nottara, actorul Emil Boroghină va prezenta miercuri, 22 ianuarie, de la ora 19.30, un recital dedicat lui Mihai Eminescu: „Recitindu-l pe Eminescu… – La steaua care-a răsărit”. Spectacolul vine în contextul aniversării nașterii poetului și se dorește o provocare pentru întoarcerea la Poezie. Fără decoruri, cu un joc al luminii „de o simplitate [...] Citește în continuare
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie, În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc, Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate şi [...] Citește în continuare
Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum [...] Citește în continuare
Afară-i toamnă, frunza ’mprăştiată, Iar vântul svârlă ’n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nimeni ’n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să [...] Citește în continuare
Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtarilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele Tremură largele Vase de lemn; Nişte cetăţi Plutind pe marile Şi mişcătoarele Pustietăţi. Stol de cocori Apucă-ntinsele Şi necuprinsele Drumuri de nori. Zboară ce pot Şi-a lor întrecere Vecinica trecere: Asta e tot… Floare de crâng: Astfel vieţile Şi tinereţile Trec [...] Citește în continuare
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară. Să smulg un sunet din trecutul vieţii, [...] Citește în continuare
