E timp la golful vechi să vii: Tăcerea, verbele sunt coapte. Pe dunga zării arămii Au fâlfâit fluturi de noapte. Poate că n-ai să recunoști Corabia care mă duce, Prădata de barbare oști În veac mai leneș, prin Moluce, Și n-ai să-ți amintești nimic Decât cum cântă pentru tine, Înzorzonate pe talpic, Inimi [...] Citește în continuare
Leonid Dimov
Miezul nopţii. Dincolo de rampă S-au aprins braţele terminate cu lampă. E-o clădire albă până la stele Cu dentişti în alb şi cleşti de oţele, Şi tuturor, aşa cum şedem cuminte, Ni se va scoate, la semnul cuvenit, un dinte. Apoi vom ieşi, cârduri, pe marile portaluri, Mereu alţii, mereu noi, valuri, valuri, În sunet [...] Citește în continuare
