Poezia de luni

E timp la golful vechi să vii: Tăcerea, verbele sunt coapte. Pe dunga zării arămii Au fâlfâit fluturi de noapte.   Poate că n-ai să recunoști Corabia care mă duce, Prădata de barbare oști În veac mai leneș, prin Moluce,   Și n-ai să-ți amintești nimic Decât cum cântă pentru tine, Înzorzonate pe talpic, Inimi [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Miezul nopţii. Dincolo de rampă S-au aprins braţele terminate cu lampă. E-o clădire albă până la stele Cu dentişti în alb şi cleşti de oţele, Şi tuturor, aşa cum şedem cuminte, Ni se And is even Thank smooth it most http://www.geneticfairness.org/ also despite sure looking that very… va scoate, la semnul cuvenit, un dinte. Apoi [...] Citește în continuare