Ştiu că sunteţi ocupaţi cu FNT. Drept că în capitala voastră sunt aşa de puţine festivaluri de gen şi teatru străin se joacă atât de rar, că e normal să fiţi nerăbdători să vedeţi spectacole la care, altfel, nu prea aveţi cum să ajungeţi.
Presa, deprimantă ca de obicei, s-a dat interesată de lumea Thaliei şi a prezentat festivalul. Mai toate ziarele au scris acelaşi lucru, doamnelor şi domnilor. Moartea pasiunii, ce să mai! Am citit cu atenţie, să nu-mi scape nimic. Dar, pe cuvântul meu de bufon că toată lumea scrie la fel, are aceleaşi idei, cam aceleaşi observaţii şi de foarte multe ori aceleaşi cuvinte… Hm, îmi zic, oare suntem clonaţi? Oare gazetarii nu mai au nici măcar personalitate (că şcoală nu mai au de ani buni, căci la ce le-ar trebui pe plaiurile mioritice, zău?!)? Cum se face că sunt cu toţii la unison?
De unde vine uniformitatea mohorâtă, de-ţi vine să-ţi iei câmpii când citeşti aceleaşi lucruri despre spectacole pe care bineînţeles că nu le-au văzut? Din lene şi din lipsă de imaginaţie. Gazetarii noştri, care au mereu emoţii cu solda lunară, copiază cu foc din comunicatele de presă. Aşa că mai peste tot apare acelaşi articol, semnat, fireşte, cu nume diferite. Deh, oamenii lucrează, creează serios.
Dincolo despre copy-paste-ul general, despre care mi-am mai bătut gura fără să ma bage cineva în seamă, am remarcat confuzia de termeni din limbajul teatral care împănează majoritatea articolelor informative despre FNT. Iată numai câteva observaţii. Acum doar n-o să le luaţi în serios, având în vedere individul dubios de la care vin:
1. Aceleaşi fotografii din mapa de presă circulă plictisitor dintr-un ziar în altul. De obicei, din spectacolele lui Warlikovski şi Castellucci.
2. „Cele mai bune reprezentaţii din România, la Festivalul Naţional de Teatru” este titlul unui articol publicat online de „România liberă” (http://www.romanialibera.ro/arte/teatru/cele-mai-bune-reprezentatii-din-romania-la-festivalul-national-de-teatru-202732.html). Ceea ce nu e deloc… ok, cum ziceţi voi întruna. a.) Nu e vorba despre „reprezentaţii”, ci despre spectacole, căci ele au fost selecţionate. Cât despre reprezentaţii, ele diferă de la seară la seară; b.) Titlul exprimă o calificare, adică o opinie, nu o informaţie, ceea ce nu e deloc deontologic când conţinutul articolului e copiat dintr-un comunicat de presă. Spectacolele alese pentru FNT reprezintă o selecţie operată de un selecţionar, care are o personalitate anume. Eu, Yorick, ca să-mi dau cu părerea, ştiu că în ţară sunt şi alte spectacole care ar fi meritat selecţionate. Mais passons…
3. De cele mai multe ori, despre spectacolele propriu-zise nu se spune mai nimic. Nicio vorbuliţă despre povestea textului, despre actori nici atât – ei nici nu există! – şi tot nimic despre scenografie. Înţeleg că n-au văzut spectacolele, dar puteau căuta şi ei câte ceva, măcar pe internet, nu? Copiaţi, băieţi, copiaţi, ca nişte profesionişti adevăraţi, care au teatrul la degetul mic! Dar să nu vă întrebaţi de ce aveţi parte de respect din ce în ce mai rar…
Print