Poezia de luni

Avem timp pentru toate. Să dormim, Să alergăm în dreapta și în stânga, Să regretăm ce-am greși și să greșim din nou, Să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine, Avem timp să citim și să scriem, Să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, Avem timp să facem proiecte și să [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Când singuraticul domn R. a ajuns din întâmplare în chiar apropierea domnişoarei sensibile N., el i-a spus: „mă bucur că existaţi, domnişoară”. La tăcerea mirată şi indignată a ei, a răspuns: „aţi fi putut, mă gândesc, să nu existaţi”. Dar imediat, încercând să repare greşeala, a spus, şi de altfel aceasta-i era şi convingerea fermă [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Ce departe eşti, întunecata mea iubită, prin pereţii odăii te văd ca prin sită, şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.   E posibil, e posibil oare să nu pot muri, să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi, să mă ridic în pat ca o [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Azi mă-ndeamnă iar să m-avânt în larg singuratica mare sub cer și un veler înalt și o stea de-ndreptar este tot ce mai cer. Și timonul smucind și al vântului cânt și al candidei pânze cutremur și al negurii val pe al mării obraz când se crapă de ziuă și tremur.   Azi mă-ndeamnă iar [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Sărac, fără putere În lume sunt ursit Prin valuri de durere Să trec necontenit !   Am suflet … dar suspine Printr-însul trec mereu, Precum trece prin vine Al morţei fior greu ;   Căci el dacă iubeşte Un dulce nenufar, Iubirea-i se umbreşte De un dispreţ amar !   În van vreau prin iubire [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Mă lupt să scap iubirea de pătimașul trup. Să n-o mai sorb cu ochii, să n-o mai mușc cu gura. Din lațu-mpreunării sălbatice s-o rup. S-o curățesc de carne, ca de pe aur zgura; Să te ador în suflet; doar duhul să-ți aleg– O veșnică-mbinare a două raze line… Dar cum te-arăți, mă-ntunec… și sufletul [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Noi ştim că unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o pară nu ştim cât face. Ştim că cinci fără patru fac unu, dar un nor fără o corabie nu ştim cât face. Ştim, noi ştim că opt împărţit la opt fac unu, dar un munte împărţit la o capră nu ştim cât [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Şi ninge în oraşul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, şi fanfare. Femei nocturne, singurele La colţ de stradă se aţin, Desfrâu de bere şi de vin Prin berarii, şi cafenele. De orbitoare galantare De diamant, şi de rubin… Şi de averi oraşu-i plin, Şi ninge în oraşul mare!… [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Te uită cum ninge decembre… Spre geamuri, iubito, priveşte – Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte. Şi mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele – totuna – Aş vrea să le-nvăţ simfonia. Mai spune s-aducă şi ceaiul, Şi vino şi tu mai aproape, – Citeşte-mi ceva de [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Iubite, ia-mi iubirile, pe toate, eşti mai bogat de le vei dobândi? Iubirea nu mi-o crezi iubire poate, dar ea a ta este de cînd o ştii.   De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat şi totuşi te blestem, de-i iei sclipirea fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!   Iubit [...] Citește în continuare