Ştiu, ştiu prea bine, Doamne, că te joci. În largul mării, în pustiu, sub roci plăcerea Ta de-a plăsmui sub deget pigmei sporeşte lumea. Dar eu preget sfios: ce sunt ? Tipar în care, greu şi jalnic, modelându-se mereu, se-arată însăşi tainica Ta faţă? De ce te joci, Stăpâne? Ce ne-nvaţă divina Ta îndemânare de-a [...] Citește în continuare
Poezia de luni
mă urmăresc peste tot M-am ascuns după colţuri întunecoase să le crăp încercarea cu fapte Le-am denunţat visului le-am spus nu nu şi nu nu se poate dar ele tot mă urmăresc Mi-e teamă zău că mi-e teamă să nu se afle căci sigur se va găsi cineva să mi le fure sau să le [...] Citește în continuare
atunci când îţi vei toci toate simţurile, vei scrie cartea rece. din care nu vor adia efluvii, nu vor răzbate zgomote, nu va licări lumina, nu se va exfolia pipăitul, nu vor sfârâi ca arse dulcele, acrul, amarul. cartea rece, după care umbli cu simţurile făcute ferfeniţă şi care nu ţâşneşte din energiile intacte, ci [...] Citește în continuare
Țin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabilă confuzie. Au trecut peste mine Mașini mici, Autocamioane, Tancuri Și tot felul de picioare. Am simțit soarele până la Și luna Pe la miezul nopții. Norii mă apasă cu umbra lor, De evenimente grele Și importante Am făcut bătături. [...] Citește în continuare
Încolăcit în mine Ca iedera pe sârmă, Străbat fără de cârmă Pustietăţi marine. Plutesc pe-ntinse locuri Cu-o sete grea, amară, Şi-aproape nu e seară Pe ţărm să nu văd focuri. Dar ţărmul e departe, Şi-n larg mă-mpinge vântul. Cât ai clipi, pământul A dispărut în parte. Abia se mai zăreşte Un punct [...] Citește în continuare
Orice sărut ajunge cu un capăt dincolo de iubire. Iată – flori pe-a căror scară de petale scapăt ca soarele-ntr-o lume de culori. Cu ce m-aleg e, poate, o părere ; mai hrănitoare însă decât sunt capşunii, spicul, fagurii de miere şi vinurile-ntregului pământ. Şi mai severă: nu pot să m-apropii adeseori decât încet, tiptil, [...] Citește în continuare
I Cine-ar putea să spună Câţi secoli au trecut De-o lună, De când nu te-am văzut?… Salcâmii plini de floare Se uită lung spre sat, Şi-n soare Frunzişul legănat Le-atârnă ca o barbă… Acolo mi-am găsit În iarbă Refugiul favorit. Acolo, ca-ntr-un templu, De-atâtea dimineţi Contemplu O tufă de scaieţi. Pe când departe-n zare, Mirat [...] Citește în continuare
A căzut o frunză-n calea ta Rătăcind pe-a vântului aripă. Ai zărit-o şi-n aceeași clipă Ai strivit-o călcând peste ea. N-avea grai să strige-n urma ta, Nici puteri să spună cât o doare Şi-a rămas pierdută în cărare, Ploi şi vânturi trecut-au peste ea. Stătea lipită de pământ şi se întreba Ce ar face dacă [...] Citește în continuare
Adâncă-i noaptea, orele profunde… Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum şi-ntreb în şoaptă fiece volum: -Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde. Plângând, întreb portretul ei acum: -Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde. Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde, Întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum. Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? [...] Citește în continuare
Poezia, când sub țeastă îți bubuie singuratatea putrezită a fiecărei dimineți. La etajul 5 al unui bloc dintr-un celebru cartier proletar poezia îți reface instinctul migrator al păsărilor mici, cenușii. Câtă iubire “Când toate ne pleacă? Toate ne lasă?” (și era o vreme a cireșelor și a iederii) Ce fel de moarte în obrăznicia ta [...] Citește în continuare
Limpede suflet, turbure sânge al meu, Cum puteți oare trăi împreună? Gemeni din naștere, dușmani mereu, Duhul și lutul pieziș vi se-adună. Cum puteţi vajnic pe moarte-ncleștați Ține această strângere stranie? Taci și te miră – poate sunt frați! Înfricoșata taină și danie. Turbure sânge, unde mă duci? Valuri de neguri, blestem, otravă! Limpede suflet: [...] Citește în continuare
E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, [...] Citește în continuare
Am avut un copil și-o nevastă Acum o sută, o mie de ani. Auziți păianjeni? Auziți șobolani ? Am avut un copil și-o nevastă. Când a fost fericirea aceea cu chipuri pământești diafane ? Înecuri, sfârsșituri de lumi, uragane, mi-au smuls din viață odrasla, femeia. [...] Citește în continuare
Singurătatea e un oraş În care ceilalţi au murit, Străzile sunt curate, Pieţele goale, Totul se vede deodată Dilatat în pustiul Atât de limpede sortit. Singurătatea e un oraş În care ninge enorm Şi nici un pas Nu profanează lumina Depusă în straturi, Şi numai tu, ochiul treaz Deschis peste cei care dorm, Priveşti, şi-nţelegi, [...] Citește în continuare
