Miezul nopţii. Dincolo de rampă S-au aprins braţele terminate cu lampă. E-o clădire albă până la stele Cu dentişti în alb şi cleşti de oţele, Şi tuturor, aşa cum şedem cuminte, Ni se va scoate, la semnul cuvenit, un dinte. Apoi vom ieşi, cârduri, pe marile portaluri, Mereu alţii, mereu noi, valuri, valuri, În sunet [...] Citește în continuare
Poezia de luni
venea pe străzi ocolite venea încet subversiv mai ţin minte rochia şi geanta ei roz ca o fondantă uriaşă sunt iremediabil îndrăgostită de mine mirosul mănuşilor şi al ciorapilor de damă seara printre clasoare şi monezi vechi umbra aceea subţiratică magnetismul ei inefabil octombrie tolănit pe frunze octombrie cu albine pe geamuri ea pasărea îşi [...] Citește în continuare
Ne-am dus singuri, cu piciorul, cu corăbii, Am trimis soli şi iscoade, Am făcut tot ce-am putut: Pretutindeni, la capăt, era un zid Înalt. De fapt ştiam dinainte, dintotdeauna de el, Dar oare robii nu ştiau, fugind, că vor fi prinşi? Iar noi, nerobi fiind, ştiam ceva mai mult, Ştiam de ce e zidul şi [...] Citește în continuare
Car nămol cu o căldare La femeile care fac nudism. În tinereţe aveam o părere mai bună Despre femei; Dar trebuie să facă cineva Şi treaba aceasta. Ele nu se mai feresc de mine Mă numesc „cel care aduce nămol” Şi-şi văd înainte de nudismul lor. De fapt, eu nici nu le mai bag [...] Citește în continuare
Mâinile mele sunt îndrăgostite, vai, gura mea iubeşte, şi iată, m-am trezit că lucrurile sunt atât de aproape de mine, încât abia pot merge printre ele fără să mă rănesc. E un sentiment dulce acesta, de trezire, de visare, şi iată-mă fără să dorm, aievea văd zeii de fildeş, îi iau în mână şi [...] Citește în continuare
Am zărit lumina pe pământ Şi m-am nascut şi eu Să văd ce mai faceţi Sănătoşi? Voinici? Cum o mai duceţi cu fericirea? Mulţumesc, nu-mi răspundeţi. Nu am timp de răspunsuri, Abia dacă am timp să pun întrebări Dar îmi place aici. E cald, e frumos, Şi atâta lumină încât Creşte iarba. Iar fata aceea, [...] Citește în continuare
Sunt lung și larg. Din ce în ce. Coșul pieptului mi se lărgește. Ca și privirea, cu ochii închiși. Ard pe dinăuntru și nu mă doare. Curg învolburat dar nu-s lacrimi. Nici sânge. Mă fac, mă desfac. Mă învârt. Nu amețesc. Cad în sus. Nu mă doare. Mă aflu în suspensie pe un nor cu [...] Citește în continuare
N-ai să vii şi n-ai să morţi N-ai să şapte între sorţi N-ai să iarnă, primăvară N-ai să doamnă, domnişoară. Pe fundalul cel albastru din al ochiului meu vast meteor ai fost şi astru şi incest ai fost, prea cast. Uite-aşa rămânem orbi surzi şi ciungi de un cuvânt. Soarbe-mă de poţi să [...] Citește în continuare
În dimineţile tăcute desăvârşite obişnuiesc să mă plimb cu trompeta subsuoară prin parcul municipal mă urc în picioare pe una din băncile ude şi încep să cânt visător un bărbat şi o femeie se opresc în faţa mea ascultă răscoliţi apoi se îmbrăţişează iar el îi spune emoţionat de mâine da, de mâine, ne [...] Citește în continuare
Deschide ferecata poartă, Kicsikém, Sunt acolo-ngrămădite Tristeţi de mult uitate, Vechituri şi gânduri părăsite, Toane reci pe lângă soartă. Rând pe rând am aruncat acolo, Ca într-un pod de casă, Atâtea lucruri care-au fost, Desperechiate, prăfuite de uitare, Zestre şi povară fără rost. În jilţul fericirilor trecute, Cu câlţii scoşi afară, Doarme somnoros [...] Citește în continuare
Ochii ei sînt pestriţi ca o hartă veche a Rusiei. De jur împrejur cresc pădurile şi Siberia verde, în mijloc aleargă cerbii şi veveriţele şi toate animalele cafenii. Când este surprinsă sau când iubeşte atât de înalţi devin ochii ei că însuşi Petru cel Mare poate intra fără să se aplece. Când cade pe gînduri [...] Citește în continuare
Acum pictez un tablou mare – vreau să-mi fac un autoportret. Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit, aici, creierul – un aparat sacru şi concret. Undeva vor fi neapărat nasul, gura, n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare, aici în colţ o să-mi pictez gândurile [...] Citește în continuare
După încă o ceașcă de ceai voi răsturna biblioteca. După ultimul fum de țigară voi sfâșia tapetul cu pisici. Îmi voi aminti ziua când au incendiat trupurile balenelor eșuate, cînd domnișoara Ivonne a aprins vechiul candelabru din sufragerie. Întins pe spate, voi visa cum îți tai părul cu un briceag în formă de pește. [...] Citește în continuare
Locuinţa mea de vară E la ţară… Acolo era să mor De urât şi de-ntristare Beat de soare Şi pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă, Orice babă Este medic comunal. Viaţa ce aci palpită E lipsită De confort occidental. Nu exista berărie, Nici regie… Doar un hoţ de cârciumar Care are marfa proastă Şi-o nevastă [...] Citește în continuare
