Somn, de Marin Sorescu

Răsucindu-mă în somn,

Am atins fără să vreau, cu vârful piciorului

Ecuatorul –

Trecea puţin mai la sud

De capul patului meu –

Mai fin la pipăit decât o aripioară…

Noroc că era o linie închipuită,

Noroc că visam că ating ecuatorul –

Şi nu prima dată, a cincia, a noua

Oară.

Am impresia că te sâcâi

I-a spus vârful piciorului meu

Ecuatorului – te ating cam des

– Nu, deloc – Mă gâdili şi-mi place –

Poftim idilă!