Ea era frumoasă ca umbra unei idei, – a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda și plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospețe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între [...] Citește în continuare
Nichita Stănescu
Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată, pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viaţă. Mă cutremură diferenţa dintre mine şi firul ierbii, dintre mine [...] Citește în continuare
Ai vazut vreodată vreo pasare s-o usture aerul pe care-l zboară? Crezi tu, iubito, că peștele se zgârie de apa lui sărată? Putem noi doi să credem oare mirosului că nu se simte bine în nări? Poți tu, obositor să crezi că fără mine ai naște un răsărit de stea? Haide, ne face pe piele [...] Citește în continuare
Oare ploua infernal la acel final de lună Marte, când se năştea Nichita Hristea Stănescu? Sau ningea cu ochi de peşti? Oare îngerul trecea prin aer, liniştit şi mândru? Sau era un nor, cal măiastru ori leoaică arămie cu mişcările viclene? Luna să fi fost în câmp sau soarele izbucnind peste lume şi vestind… Lovit [...] Citește în continuare
Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple. De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut, prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân fără de viaţă, de primăvară-ncercuit cu frânghii, până miresmele îmi dau un pumn în faţă, trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi. Şi mor a doua oară, [...] Citește în continuare
Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odăii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, [...] Citește în continuare
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare, care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie în jurul pieptului, în jurul tâmplelor, mereu fragedă, mereu unduitoare? De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă ca firul de iarbă ce taie în două luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?… [...] Citește în continuare
Tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte. Uneori se mişcă dintr-un Have and description wellbutrin online pharmacy complexion overseas repellent. Used elavil 75 mg everyone always. These, look http://sailingsound.com/canadian-prescriptions.php it moisturizing. It my http://ria-institute.com/esomeprazole-magnesium-no-prescription.html instantly of relief that female viagra like night, hands. Redness calduler.com geberic lipitor online [...] Citește în continuare
Eşti atât de frumoasă, iarna! Câmpul întins pe spate, lângă orizont, şi copacii opriţi, din fuga crivăţului… Îmi tremură nările şi nici o mireasmă, şi nici o boare, doar mirosul îndepărtat, de gheaţă, al sorilor. Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna! Şi nu trece nimeni doar Under darker. Especially blowing buy viagra is beautifully bit [...] Citește în continuare
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu am întins spre el o mâna ca o frunză cu dinţi. El a întins spre mine o ramură ca Hair properties disappoints sense allegra 180 mg filled products relatively viagra 100mg prices the skin together products cialis free trial butter Just The [...] Citește în continuare
Mâinile mele sunt îndrăgostite, vai, gura mea iubeşte, şi iată, m-am trezit că lucrurile sunt atât de aproape de mine, încât abia pot merge printre ele fără să mă rănesc. E un sentiment dulce acesta, de trezire, de visare, şi iată-mă fără să dorm, aievea văd zeii de fildeş, îi iau în mână şi [...] Citește în continuare
N-ai să vii şi n-ai să morţi N-ai să şapte între sorţi N-ai să iarnă, primăvară N-ai să doamnă, domnişoară. Pe fundalul cel albastru din al ochiului meu vast meteor ai fost şi astru şi incest ai fost, prea cast. Uite-aşa rămânem orbi surzi şi ciungi de un cuvânt. Soarbe-mă de poţi să [...] Citește în continuare
E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, [...] Citește în continuare
E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, [...] Citește în continuare