O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă, Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu tine şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, şi fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în ţărână, în foc, în văzduh şi pe [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. [...] Citește în continuare
Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate; Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. [...] Citește în continuare
în balconul de peste drum o femeie scutură un cearşaf se face pace se întorc păsările ci cizme de cauciuc un detracat îşi mângâie inima o beznă pură se volatilizează acum peste recunoaşterile noastre şi cel biciuit de istorie sărută un steag sună clopoţeii eu sunt acest lucru frumos pe care copilul îl va arunca [...] Citește în continuare
Nu ninge când e foarte frig, Nu plouă când e foarte cald. Nu vin cuvintele, când te naşti Nu vine anul nou, când mori. Nu pentru vedere este lumina Nu pentru mit sunt zeii! Nu pentru timp sunt stelele Nu pentru Nu este Nu! Nu vii niciodată când mi-e foarte dor de tine Nu mori [...] Citește în continuare
Cel care încă de la începuturi se ruinează ca urmare a unei îndelungi adăugiri şi presupuneri într-un biet impas sau chiar în jocul satisfăcător al neştiutului cel care se aşază în privirea cea mai de târziu aici şi nicăieri în altă parte cel condamnat să curgă şi totuşi să rămână înfăşurat printre atâtea lucruri simple [...] Citește în continuare
În mine în taina aurului zace Tot ce în văzduhuri se coace. Pământul mi s-a strâns pe gambe De la începuturi. Ochii stau pe Gestul nefiinţei. [...] Citește în continuare
Era toamnă Erau şi nişte castani Şi o bancă. Eu şedeam Eram palid şi poate frumos Şi mă gândeam. [...] Citește în continuare
Rătăcind pe străzi Printre oameni observând singurătatea Iubire, unde eşti? Îţi place să torturezi şi dimineaţa? În ce cameră? În ce pat? [...] Citește în continuare
În noi e loc numai de iarnă Vom îngheţa sub ultim ger Orbecăind pe copci de gheaţă Ca un stingher spre alt stingher. Şi vin din patriile calde Cocorii toamnei ce trecu Şi cuibul li-i stricat la streşini Şi lângă mine nu eşti tu. [...] Citește în continuare
Revelaţia este un pumn pe care steaua ţi-l dă în ochi. Fii orb, fii orb, fii orb. În profundă linişte să-ţi aduci aminte de ce-ai orbit. Ce calm este când mori! [...] Citește în continuare
Ceasul în cuc, pomul în frunză, lumea în cap. Să nu tresari, iubita mea, când vei găsi oglinda adăpostită sub pleoape. Crusta, fireşte, e aşa cum e şi transele ei negre acoperă luminile imaginarului. Rad, peste noi, delfinul amoros îşi lasă mai departe dâra străvezie. Să nu tresari când o vei găsi ascunsă printre scoici. [...] Citește în continuare
am fugit de acasă de atunci îmi scriu clipe frumoase odată când nu voi mai putea şi voi avea nevoie de liniştea pereţilor mei mă voi întoarce şi voi citi să nu mă simt prea singur. [...] Citește în continuare
De parcă armăsarul ar călca numai în miez de inimă, aşa mă doare un câmp de inimi sub copite moare şi călăreţul spânzură în şa. [...] Citește în continuare
