Poezia de luni

Aflu, uimit, despre mine, că sunt apărut pe pământ din motiv de pământ; atât de ciudat şi de crud mi se pare că-ndată visez că sunt fund de căldare că sunt roată de moară, sau cui, sau ostreţ, că sunt scaun sau masă, sau sculă de preţ, că sunt ceas, ochelar, buzunar sau cuţit, că-s [...] Citește în continuare

Poezia de luni

până şi aceşti dinţi de porţelan pe care-i vezi rostogolindu-se pe trepte au mai multă viaţă decât mine o singură măsură pentru toate: lentoarea cu care ne mişcăm în acest aer maritim, printre zeci de păpuşi uriaşe cu oase care le străpung pielea putredă [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Putreziciunea, o, de, ce anume nelegiuirea binecuvântând, vrea ca păcatul lui să îl îndrume tovărăşia-i stearpă lăudând? De ce boind-o, faţa să-i repete furându-i morţii, viile culori? Ce frumuseţi în umbra ei străvede şi dobândeşte umbre doar, de flori? De ce trăieşte, când e firea ştearsă, săracă azi de sângele-i curat? Ea-şi vede visteria eu, [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Câţi necăjiţi ne ies în cale! De ce îngăduie Dumnezeu atâta suferinţă la sufletul lor? Există cu siguranţă o noimă în ce ni se întâmplă. Ei fac parte din realitate. Priveliştea îi încorporează ca pe nişte umbre fără glas. Umbre ale noastre dintr-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Nora Iuga Toţi moştenim un şir de părinţi altoiţi pe copaci, carbonizaţi inutil; poate-au trecut pe cămile însetaţi de trupuri morganatice, asfinţite în dimineţile lor fără memorie. Vinuri de iarbă ciocnite în ameţitele tălpi, leagăne, leagăne… şi-n fiecare ureche un muzician îndrăgostit de migraţiile vântului. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Gellu Naum Încorporat în vid cu limite definitive făcut din pietre şi din lemne nenorocit arată omul îmbrăcat sărind în sus de patru ori în miezul lucrurilor unde nu mai ştim nimic iar când cel care doarme alunecă în haine în umbra udă a pădurii unde se petrece pelerinajul dureros al fiecăruia lângă seninătatea lacului [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Leonid Dimov În laptele dimineţii aceste Din oraşul climateric cu însuşiri alpestre Ai explodat ciudat prăjiturile din vitrină. Zic ciudat, pentru că doar piereau într-un glob de lumină De culoarea lor întunecată Pentru prăjiturile de ciocolată, Roz, cu scame de tăciuni Pentru prăjiturile de căpşuni, Verzui şi galben un pic Pentru prăjiturile cu fistic Şi [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Virgil Mazilescu Mi-am uitat casa şi numele e obositor să-ţi ştii mereu numele pe de rost o grigore dumitru iulian uşa de la intrare se deschidea înăuntru? Şi câinele negru al vecinului spuneţi că muşcă? Şi n-ar trebui să umblu când e ger cu capul descoperit prin pădurea de aluni? Am uitat am avut destulă [...] Citește în continuare