am fugit de acasă de atunci îmi scriu clipe frumoase odată când nu voi mai putea şi voi avea nevoie de liniştea pereţilor mei mă voi întoarce şi voi citi să nu mă simt prea singur. [...] Citește în continuare
Poezia de luni
De parcă armăsarul ar călca numai în miez de inimă, aşa mă doare un câmp de inimi sub copite moare şi călăreţul spânzură în şa. [...] Citește în continuare
Am văzut guri de canal scuipând şobolani roşii sub clarul cel mai liniştit al lunii paznicul din colţ îşi făcea rondul de noapte în timp ce femei cu părul albastru-albastru se plecau pe strada îngustă-îngustă arhanghelul dormea beat mort pe marginea trotuarului cu trâmbiţa alături întârziind să sune deşteptarea!… [...] Citește în continuare
Colega mea ce fără teamă Pe scenă mult ne-am sărutat… Nici ce simţim, nici cum ne cheamă Noi încă nu ne-am întrebat… [...] Citește în continuare
este foarte mare mai mare decât jumătatea neluminată a lumii cap de tâmpit şi încâlcit e vina mea şi a lipsei de lumină ar trebui să-l tai pentru câtva timp (mai zice soacra că suntem nebuni) [...] Citește în continuare
Când şarpele întinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas ce răsuna de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi şi ceva la ureche încet, nespus de încet, ceva ce nu se spune în scripturi. [...] Citește în continuare
Se risipiră fastul şi splendoarea acelei curţi cu duh otrăvitor. Din tot ce-a fost cândva la Elsinor au mai rămas doar pietrele şi marea [...] Citește în continuare
ascuns în unghiuri nesfârşit de logice eronate şi patologice sînt meridianele spre adevărul nefiresc Mă caţăr din adâncuri să împlinesc porunca ce nu s-a dat Oare jarul ţine loc de foc şi apa poate stinge flacărar din ceruri când iadul e stăpânul vostru [...] Citește în continuare
Elita luase loc la parter şi proştii sus, aproape de cer. În loje stătea o întâmplare cam abătută şi un năprasnic destin în mare ţinută. Un dezastru tare cât zece tot spera că totul va trece. [...] Citește în continuare
La moartea lui Amza Pellea Pădurare de pădure Plezni-ţi-ar coada la secure C-a-ndrăznit să se îndure Să taie mijlocul la pădure [...] Citește în continuare
Cartea se va numi într-un fel. Poemele se vor naşte la o anumită oră (după lungi chinuri) în anumite zile sau nopţi dintr-un an. Vor fi botezate. Vor purta fiecare un nume. Vor fi familia mea. [...] Citește în continuare
Ce formă veselă ar trebui să am! ca sârgul zăpăcit din tamburine, spre moarte dacă aş avea un geam prin care totul să se vadă bine; [...] Citește în continuare
Elita luase loc la parter şi proştii sus, aproape de cer. În loje stătea o întâmplare cam abătută şi un năprasnic destin în mare ţinută. Un dezastru tare cât zece tot spera că totul va trece. Un naufragiu dormea în fotoliu înfăşurat în linţoliu. [...] Citește în continuare
Femeie luminoasă ca şesurile-n toamnă, dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur, dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri – femeie cu gândirea ca un polen netrebnic şi carnea ca oricare gândire mai zemoasă. [...] Citește în continuare
