O, mai cu seamă seara te iubesc, când lucrurile par nedesluşite, când porţile se-nchid c-un ritm firesc şi iederea începe să palpite, [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar şi cu frunziş Ţepos şi aspru-n îndârjire vie. Tânjesc ca pasărea ciripitoare Să se oprească-n drum, Să cânte-n mine şi să zboare Prin umbra mea de fum. Aştept crâmpeie-n zbor de gingăşie, Cântece mici de vrăbii şi lăstun Să mi se [...] Citește în continuare
E primăvară… Sus pe Atlas, între pământ şi luna plină, Fug nouri străvezii la vale cernând uşor o bură fină… [...] Citește în continuare
O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă, Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu tine şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, şi fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în ţărână, în foc, în văzduh şi pe [...] Citește în continuare
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. [...] Citește în continuare
Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate; Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. [...] Citește în continuare
în balconul de peste drum o femeie scutură un cearşaf se face pace se întorc păsările ci cizme de cauciuc un detracat îşi mângâie inima o beznă pură se volatilizează acum peste recunoaşterile noastre şi cel biciuit de istorie sărută un steag sună clopoţeii eu sunt acest lucru frumos pe care copilul îl va arunca [...] Citește în continuare
Nu ninge când e foarte frig, Nu plouă când e foarte cald. Nu vin cuvintele, când te naşti Nu vine anul nou, când mori. Nu pentru vedere este lumina Nu pentru mit sunt zeii! Nu pentru timp sunt stelele Nu pentru Nu este Nu! Nu vii niciodată când mi-e foarte dor de tine Nu mori [...] Citește în continuare
Cel care încă de la începuturi se ruinează ca urmare a unei îndelungi adăugiri şi presupuneri într-un biet impas sau chiar în jocul satisfăcător al neştiutului cel care se aşază în privirea cea mai de târziu aici şi nicăieri în altă parte cel condamnat să curgă şi totuşi să rămână înfăşurat printre atâtea lucruri simple [...] Citește în continuare
În mine în taina aurului zace Tot ce în văzduhuri se coace. Pământul mi s-a strâns pe gambe De la începuturi. Ochii stau pe Gestul nefiinţei. [...] Citește în continuare
Era toamnă Erau şi nişte castani Şi o bancă. Eu şedeam Eram palid şi poate frumos Şi mă gândeam. [...] Citește în continuare
Rătăcind pe străzi Printre oameni observând singurătatea Iubire, unde eşti? Îţi place să torturezi şi dimineaţa? În ce cameră? În ce pat? [...] Citește în continuare
În noi e loc numai de iarnă Vom îngheţa sub ultim ger Orbecăind pe copci de gheaţă Ca un stingher spre alt stingher. Şi vin din patriile calde Cocorii toamnei ce trecu Şi cuibul li-i stricat la streşini Şi lângă mine nu eşti tu. [...] Citește în continuare
Revelaţia este un pumn pe care steaua ţi-l dă în ochi. Fii orb, fii orb, fii orb. În profundă linişte să-ţi aduci aminte de ce-ai orbit. Ce calm este când mori! [...] Citește în continuare
