Poezia de luni

Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar şi cu frunziş Ţepos şi aspru-n îndârjire vie. Tânjesc ca pasărea ciripitoare Să se oprească-n drum, Să cânte-n mine şi să zboare Prin umbra mea de fum. Aştept crâmpeie-n zbor de gingăşie, Cântece mici de vrăbii şi lăstun Să mi se [...] Citește în continuare

Poezia de luni

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă, Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu tine şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, şi fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în ţărână, în foc, în văzduh şi pe [...] Citește în continuare

Poezia de luni

în balconul de peste drum o femeie scutură un cearşaf se face pace se întorc păsările ci cizme de cauciuc un detracat îşi mângâie inima o beznă pură se volatilizează acum peste recunoaşterile noastre şi cel biciuit de istorie sărută un steag sună clopoţeii eu sunt acest lucru frumos pe care copilul îl va arunca [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Cel care încă de la începuturi se ruinează ca urmare a unei îndelungi adăugiri şi presupuneri într-un biet impas sau chiar în jocul satisfăcător al neştiutului cel care se aşază în privirea cea mai de târziu aici şi nicăieri în altă parte cel condamnat să curgă şi totuşi să rămână înfăşurat printre atâtea lucruri simple [...] Citește în continuare