Poezia de luni

în balconul de peste drum o femeie scutură un cearşaf se face pace se întorc păsările ci cizme de cauciuc un detracat îşi mângâie inima o beznă pură se volatilizează acum peste recunoaşterile noastre şi cel biciuit de istorie sărută un steag sună clopoţeii eu sunt acest lucru frumos pe care copilul îl va arunca [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Cel care încă de la începuturi se ruinează ca urmare a unei îndelungi adăugiri şi presupuneri într-un biet impas sau chiar în jocul satisfăcător al neştiutului cel care se aşază în privirea cea mai de târziu aici şi nicăieri în altă parte cel condamnat să curgă şi totuşi să rămână înfăşurat printre atâtea lucruri simple [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Ceasul în cuc, pomul în frunză, lumea în cap. Să nu tresari, iubita mea, când vei găsi oglinda adăpostită sub pleoape. Crusta, fireşte, e aşa cum e şi transele ei negre acoperă luminile imaginarului. Rad, peste noi, delfinul amoros îşi lasă mai departe dâra străvezie. Să nu tresari când o vei găsi ascunsă printre scoici. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Am văzut guri de canal scuipând şobolani roşii sub clarul cel mai liniştit al lunii paznicul din colţ îşi făcea rondul de noapte în timp ce femei cu părul albastru-albastru se plecau pe strada îngustă-îngustă arhanghelul dormea beat mort pe marginea trotuarului cu trâmbiţa alături întârziind să sune deşteptarea!… [...] Citește în continuare