Deci, după cincizeci de ani de viață și douăzeci de ani la masa de lucru asupra pieselor tale, te rog, Dumitru Solomon, încearcă să răspunzi la cea mai dificilă întrebare, pe care probabil ți-ai pus-o de multe ori. Care crezi că îți este locul într-o ipotetică ierarhie a valorilor dramaturgiei contemporane? Nu mă preocupă ierarhia, [...] Citește în continuare
Dumitru Solomon
S-a discutat mult la un moment dat dacă este sau nu este necesar un teatru al dramaturgilor români. Însă, într-un București în care nu numai că nu se construiesc teatre noi, ba dimpotrivă, cele vechi se mai și închid din diverse motive, orice nouă sală de teatru nu poate fi decât de bun augur. Important [...] Citește în continuare
În anii ’80, fără să folosească expresia, criticul de teatru Dumitru Solomon, el însuși dramaturg, spirit deschis, fin, ironic, vorbea despre o criză a dramaturgiei sau scria despre ea în paginile revistelor de teatru ale vremii. O făcea fără patos și fără acuze, propunând, cu toată luciditatea observatorului, un diagnostic: producția autohtonă e, una peste [...] Citește în continuare
În această seară, prima seară de teatru din 2015, la ora 20.10, la TVR 2, este programat spectacolul „Repetabila scenă a balconului” de Dumitru Solomon, în regia artistică a lui Alexandru Tocilescu, un spectacol preluat de la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov, care a avut premiera tv în 1999. Piesa „Repetabila scenă a balconului” de [...] Citește în continuare
Tudor-Costin Sicomaş În centrul Bucureştiului şi-a deschis uşile – căci porţi ar fi mult spus – intimul şi micuţul Teatru Mignon (îmi rezerv dreptul acestui pleonasm). Din prima zi, această elegantă şi stilată instituţie de cultură şi-a întâmpinat publicul cu spectacole de calitate: „Vocea umană” (cu Oana Pellea, în regia Sandei Manu – spectacol preluat [...] Citește în continuare
Dumitru Solomon, un dramaturg nedreptățit de istoria recentă a teatrului românesc, e jucat rar. Poate pentru că textele lui au un iz ușor desuet, o poezie ironică și asumată, cu inflexiuni à la Sebastian și Mazilu, care în agitatul nostru început de secol 21 își găsesc locul mai greu. Scriitura lui nu e nici revoltat [...] Citește în continuare
O pereche de îndrăgostiţi. Ar străbate înaripat Pământul şi nu le-ar ajunge mii de jurăminte să-şi pecetluiască dragostea. O bancă în parc – martor tăcut al întâmplărilor de gen – şi o statuie… vorbitoare – comentatorul oarecum antipatic al acestora. După douăzeci de ani, căsătoriţi. Se sufocă în acelaşi dormitor şi nu le-ar ajunge mii [...] Citește în continuare
