Mă curenta privirea ta întâmplătoare. Frunza tristeții de pe chip deodată mi-o smulgeai, și stam în soare, cu chipul nemișcat și-ndrăgostit. Mă curenta privirea ta întâmplătoare, somnul cu vise mi-l smulgea. O, și lăsa deasupra mea, în soare doar ramuri de copaci și păsări rotitoare. Mă curenta privirea ta întâmplătoare, și totul devenea în jurul [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Dar iezerele unul lângă altul sute, Când râd arhipelagurile lumii mute? Geyserii lungi lumina descompun Ca munţii de cristal şi alaun. Iradiază sorii albi, de-odată patru, Terasele de ape vii în amfiteatru… Grădinile Semiramidei, lateral Din răsărit pân’ la apus, în sus de val. Azvârl orgile planetei jerbe grele De imnuri spre spiralele [...] Citește în continuare
Atât de obosiți picăm unul în brațele altuia Sprijinindu-ne în buze, În vârful cuvintelor de dragoste, Îmbrăcat în buzele tale spuneam, Cuvintele mele îmbrăcate în buzele tale Ca o defilare de regine, cu hlamide de purpură. Oboseala asta mă odihnește Sfârșeala înseamnă aproape un început, Am nervi tari, cremene, Scapără una două, sar scântei Ce-ar [...] Citește în continuare
Ne-am întrebat de-atâtea ori, iubita mea, ce e cu noi, Ce se petrece atunci când se petrece iubirea. Acum, departe, mi se pare că știu. Iubirea e iubire așa cum apa e apă și focul e foc, Cum este faptul de a fi, sau vântul, sau felurita, adesea ascunsa Frumusețe a formelor. Nimic de felul [...] Citește în continuare
Îmi lipsește cu desăvârșire talentul de a fi femeie. Sînt o provincială vizavi de dragoste. Folosesc mai mereu cuvintele altora când trebuie să vorbesc. Sînt o provincială vizavi de limbaj. De obicei prefer să stau în garsoniera mea de 18 mp și să mă uit pe geam de la atajul opt. E bine că nu [...] Citește în continuare
Voiam să rămân în septembrie pe plaja pustie și palidă, voiam să mă-ncarc de cenușa cocorilor mei nestatornici și vântul greoi să-mi adoarmă în plete ca apa-n năvoade; voiam să-mi aprind într-o noapte țigara mai albă ca luna, și-n jurul meu – nimeni, doar marea cu forța-i ascunsă și gravă; voiam să rămân în septembrie, [...] Citește în continuare
Amurg de toamnă violet … Doi plopi, în fund, apar în siluete — Apostoli în odăjdii violete — Orasul e tot violet. Amurg de toamnă violet … Pe drum e-o lume lenesă, cochetă; Multimea toată pare violetă, Orasul tot e violet. Amurg de toamnă violet … Din turn, pe câmp, văd voievozi cu [...] Citește în continuare
Lui Pavel Șușară Când ţi-o fi, insule, mai dor de insule, trasează-i, pe tablă, cu dâră neoablă, insulei Creta, conturul, cu creta; ciopleşte cu dalta insula Malta mai jos de o alta ai cărei mulţi acrii-s ai fostei Trinacris; fă-i pliuri brizante insulei Zante, fior di Levante; franjurează stâncos ţărmii insulei Kos; zimţează multiplu insula [...] Citește în continuare
Învelișul tău Ca o pasăre în cuibul inimii În râuri de sânge te scalzi Și zbori prin vârful degetelor mele Când pleci Corpul regăsește infinita lui greutate Și peisajul deschis beant Înseamnă lipsa ta Cu mâini adânci ca niște panere Mă scoți din oceanul somnului Și capul îmi sună ca o scoică [...] Citește în continuare
Unii te văd numai pe tine, Alții mă văd numai pe mine, Ne suprapunem atât de perfect, Încât nimeni nu ne poate zări deodată Și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia De unde putem fi văzuți amândoi. Tu vezi numai luna, Eu văd numai soarele, Tu duci dorul soarelui, Eu duc dorul lunii, Stăm [...] Citește în continuare
Mă tulbura luna și eram îndrăgostit. Simțeam mirosul de femeie. Altfel miros femeile de la țară, a aer și a pământ, altfel simți natura și omul. Stăteam așa, nemișcat, și mă inunda o mare fericire. [...] Citește în continuare
Una cu vioara în cârcă și căști în urechi venise la consignație să-și ia un pachet de țigări și o cafeluță ca să-nceapă bine ziua de școală Plângea -Ce-ai, fă? o-ntreabă plescăind țiganca de vindea în prăvălie -Suferă din dragoste, tanti! muscăcește una de căra după ea o chitară, colegă cu lăcrimoasa, da’ n-apucă să [...] Citește în continuare
El cântă pe ţărm. Perfida, unda mării s-alintă. Ea zicea: Mă simt silfidă, prinde-mă – şi sunt a ta… Marea chicotea: – Ha! Ha!… Şi-a sărit în apă fata. Unda mării, înspumată, doar atâta aşteaptă. Ca pe-o floare-n vânt o poartă valul viu şi apa moartă. El o caută-n zadar: trupul ei mereu îşi pierde [...] Citește în continuare
Așa se-ntâmplă printre întâlniri și ani, Să fii mult prea adesea căutat și chiar cumva găsit Acolo unde nici nu ești și nici nu ai cum fi. Și să-ți rămână necăutată și dinainte pierdută Ființa dreaptă, Însemnarea ei, Belșugul ei însingurat și nemințit. Dar dragostea de soartă e o patimă mai mare Decât orice [...] Citește în continuare
