Firul de sânge care-mi iese din buzunar firul de lână care-mi iese din ochi firul de tutun care-mi iese din urechi firul de flăcări care-mi iese din nări Tu poți crede că urechile mele fumează dar oamenii au rămas țintuiți în mijlocul străzii pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Ea era frumoasă ca umbra unei idei, – a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda și plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospețe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între [...] Citește în continuare
Şi eu am umblat odată cu o amintire în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape. (îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi – nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă, din mâini, se pot rostogoli foarte [...] Citește în continuare
De parcă armăsarul ar călca numai în miez de inimă, așa mă doare un câmp de inimi sub copite moare și călărețul spânzură în șa. Unde-s prietenii, atâți câți sunt să-mi strângă mâna lângă piept, plângând, și-n locul meu de nouă ori murin să-mi ia o jumătate din durere? Noapte de lemn răsunător [...] Citește în continuare
Felie de noroi e ciclul meu, Spre capătul carent răzbat cu greu, Fuiorul tors al cretei mi-e povară, Şi de mă apără, mă şi măsoară. Triunghiul tău înscrie albatroşii, Şi doare mlaştina cu viermii roşii, Dar cum, mirajul frumuseţii nevalente, Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e? Hrăniţi cu putrezime de asemeni, [...] Citește în continuare
ne înstrăinăm clipele printre obiecte reci rotește-ți brațele peste trupul meu aripile pescărușului – secunde ieșite din minți în zare eternitatea se divide clipă de clipă împărțindu-se fără rest la o viață de om nu cred în existența ta! [...] Citește în continuare
Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Ca mâine-n zori, poetul pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar, descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar în care molecule-n elipsoid cutreier scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg, şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier aşază zimţi pe iarba ce [...] Citește în continuare
Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici, Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie, Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici După ce-au lins smântână (slup-slup) din farfurie. Ți-aș spune-ncet: Dă-mi mâna… și poate că mi-ai da-o Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane În care-n moi fotolii leșină dulcu cucoane [...] Citește în continuare
vai, cu ce bărbat urât am dansat aseară boleroul toată noaptea l-am privit și am tăcut și în zori mi-am incendiat trusoul ce bărbat urât oh, ce bărbat am legat aseară-ntr-o batistă și pe apa morților l-am dat eu dintre frivole cea mai trsită și acum vă zic cu jurământ că nu am [...] Citește în continuare
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta, Pe străzile pline când ies n-am pereche, Atât de graţios port inelu-n ureche, Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta. Sunt cel mai frumos din oraşul acesta. Născut din incestul luminii cu-amurgul, Privirile mele dezmiardă genunea, De mine vorbeşte-n oraş toată lumea, De mine se teme în taină tot [...] Citește în continuare
Face pași mari spre o lizieră interioară unde șoapte de acacia îi aruncă în păr ultimele reflexe de soare marin – levitează prin apele freatice ale unui surâs lunar mă cuprinde într-o largă privire indulgentă laolaltă cu florile, cărțile și agrafele de pe masă miroase din ea persistent un somn treaz secretat de glande [...] Citește în continuare
Cădeau bufniţele argintii ca nişte stele pe câmp, sălbatice şi gâtuite de alice. Le culegeam de prin buruieni şi desişuri, potrivindu-mi-le pe la şolduri şi brânci. Şi cum nu erau atinse decât de o moarte vagă şi albă, începuseră să bată aprig din aripi, din inimi şi din idealuri, iar eu simţeam că mi se [...] Citește în continuare
Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile, am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel, nu-mi mai lipseşte nimic. Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic, voi porni singur la drum. Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred, nu-mi mai lipseşte nimic. Poate-mi va lipsi Rosinanta, dar nu-i nimic, voi [...] Citește în continuare
Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare iar frumuseţii-un spor de dăinuire şi-n acest chip, plăpând urmaş transpare purtându-i umbra florii-n veştejire. Dar tu ce-n ochii tăi îţi afli rug hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu, duci foame unde-a fost cândva belşug, însuţi vrăjmaş al dulcelui tău eu. Tu, care eşti podoaba blândă-a firii şi-al primăverii crainic [...] Citește în continuare
