Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată casa umbrită în care dormeam dimineaţa până târziu, fereastra prin care priveam lumea indiferentă trecând prin faţa porţii; după-amiezile când coboram fără să mă gândesc la nimic. (O singură dată gândisem la vorbele ei, Sunt atâţia bani în lumea asta şi atâtea feluri de-ai obţine. Nu mă interesează. Oamenii [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Ce era să fac? l-am luat în spate şi l-am trecut apa era un copil ca oricare altul cu picioarele murdare cu scaieţi în păr îi curgeau mucii şi vorbea puţin gâfîit alergase toată ziua prin pădure după iepuri se jucase cu un arici i se lipiseră de talpă o grămadă de frunze uscate l-am [...] Citește în continuare
S-a sfărâmat. Păpuşa era o păpuşă caraghioasă. Când trăgeai sfoara stângă, Şi piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mişcă nimic Şi nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg şi plângăreţ, Gura strâmbă, Şi din cot şi din cap şi din gât: Tărâţe, tărâţe, tărâţe. N-avea numai tărâţe [...] Citește în continuare
Curge apă din cer peste nervii mei morţi pe un câmp de bătaie. Apa îmi spală de sânge-nchegat măruntaiele, creierul, beregata. Şcolăriţa numerotată, mieluşea albă stropită de maşini pe mijlocul şoselei în vinerea mare. Ude îmi sunt şosetele, îmi sar pantofii din picioare, fug de-mi sar ochii de timpul real şi uscat de acum. Moartea [...] Citește în continuare
O pasăre foarte-apropiată mie – un fel de rudă – mi-a indicat un izvor ascuns în pădure, de nimenea știut până atunci. Am gustat din el și m-am umplut de frunze. Doua veverițe mi-au sărit pe umăr, iar izvorul însuși mi-a încolăcit picioarele ca o buruiană limpede. Am stat așa până seara. Apoi [...] Citește în continuare
Iubirea pentru tine m-a pârjolit ca un foc și am rămas arsă pe pielea mea de femeie, arsurile sunt mari cât niște hărți și rana care seamănă cu harta României este cea mai mare și nu se mai poate vindeca niciodată. de aceea voi muri, au spus-o toți, nu pentru că tu nu m-ai iubit. [...] Citește în continuare
a pune copilul într-un vas la miezul nopții și rana o roză a vânturilor cu degetele tale cu unghii frumoase împănat tunet să vezi o curgere proastă din membrele antilopei a suferi acolo jos ai văzut vreo vacă vreo pasăre? setea și amărăciunea păunului captiv regele exilat de săgeata de lumină se mumifică lent în [...] Citește în continuare
Camera mea fără ferestre camera mea fără uşă camera mea fără lampă şi fără sobă camera mea fără masă şi fără solniţă camera mea fără pomieră şi fără tapete camera mea fără scrumieră şi fără dantele camera mea fără lavandă şi fără mănuşi camera mea fără fântâni subterane camera mea fără surâsul tău fără [...] Citește în continuare
Între sânii mei a înnoptat moartea Dar între mine și tine (se spune) va exista întotdeauna o Europă sau o Mare Roșie. Limba în care gândesc eu cuvântul moarte nu este și limba în care gândești tu cuvântul iubire. Ceea ce azi ne desparte (se spune) ne va despărți și mai mult mâine. Iată [...] Citește în continuare
Dacă îl ascult cu urechea dreaptă Ceasul meu bate clipele vieții mele. Dacă îl ascult cu urechea stângă Ceasul meu bate clipele vieții tale. Daca îl ascult cu osul frunții Ceasul meu măsoară durata universului. Dacă îl arunc în apă Dau înapoi cu un regn și devin copac. Daca îl arunc [...] Citește în continuare
Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină, aici, foarte aproape de inima mea, ipocrită noapte, spune-mi, n-ai văzut cumva lunecând o stea? Ba da, căzu din salba Dianei o stea ca lacrima de cleștar, dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o, omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar. Vai, steaua era o fericire [...] Citește în continuare
E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și-n mine – Ș-au fost atât de viață pline, Și azi se sting așa ușor. În tot, se simte un fior, O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor – Mor în grădini și mor și-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg [...] Citește în continuare
Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți frământă Doruri vii și patimi multe, Ș-a lor glasuri [...] Citește în continuare
haosul bine temperat dându-se lui izvor macină secunde între două gânduri Nămeți de lumină rece în care plecare ce nume va purta orașul continentul părăsit? Fericirea e o mască dezlipită. la încheietura mâinii cătușa mă leagă de ce nu pot stăpâni Sudoarea are gustul zilei de ieri îți fur cu gândul numele [...] Citește în continuare
