A venit şi-aici Crăciunul Să ne mângâie surghiunul. Cade albă nea Peste viaţa mea. Peste suflet ninge. Cade albă nea Peste viaţa mea Care-aici se stinge. Tremură albastre stele Peste lacrimile mele. Dumnezeu de sus În inimi ne-a pus Numai lacrimi grele. Dumnezeu de sus În inimi ne-a pus Pâlpâiri de stele… Numai [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Gânditor și cu mâinile la spate Merg pe calea ferată, Drumul cel mai drept Cu putință. Din spatele meu, cu viteză, Vine un tren Care n-a auzit nimic despre mine. Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul – Nu mă va ajunge niciodată, Pentru că eu mereu voi avea un avans Față de [...] Citește în continuare
Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată, pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viaţă. Mă cutremură diferenţa dintre mine şi firul ierbii, dintre mine [...] Citește în continuare
Pământ împădurit, ne revedem Din ce în ce mai rar langă izvoare, Dar spune-mi, nu îți sunt la fel de dragi Sălbaticele păsări călătoare? Peste străine așezări lumești Duc câte-un fulg de-al tău, un cânt din tine, Și mor cu tine-n inimile lor Când le frâng zborul gloanțele haine. Eu n-am să uit c-aici am [...] Citește în continuare
dacă iei o portocală și-o dezbraci în pielea goală ca să-i vezi miezul adânc peste care îngeri plâng cu căpșune-n loc de ochi și aripi de foi de plopi se întâmplă să uiți totul… [...] Citește în continuare
Îmi port ca pe-un copil bolnav tristețea, prin parcu-n care frunzele, asemeni clopotelor plâng; și-aud cum crește neliniștea începutului de toamnă departe, și cum aleargă păsările ploii, pe acoperișuri negre și se frâng. E-aceeași amintire și-aceeași deznădejde veche. Aș vrea cu brațele tale de astă-vară să mă cuprinzi; pășesc pe urmele trecutului nostru, cum [...] Citește în continuare
un timp am fost atât de apropiaţi amândoi încât îmi aminteam episoade din copilăria ta şi visam visele tale şi când tu îţi mâncai curcubeul la lactobarul de lângă scala eu schimbam feţe-feţe… un timp am fost atât de fericiţi amândoi încât stăteam la facultate în aceeaşi bancă şi fondul de ten de pe fruntea [...] Citește în continuare
Dacă ne-am ucide unul pe altul Privindu-ne în ochi, În ochii noștri în jurul cărora Genele stau ca o coroană de spini Care-ncununa definitiv Orice privire, Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit Cu dragoste fără de țărm în ochi, Și, cunoscându-te, ți-aș spune: Mori, Mori, dragul meu, Va fi atât de bine, Vei rămâne [...] Citește în continuare
1 Nu mă mai nasc. Încerc altfel. 2 Uite, plouă. Azi a tunat şi a fulgerat, vine vara, lasă, scrie despre asta. După o iarnă atât de lungă, semne de vară. Vom avea primăvară anul acesta? Timpul mai e din săptămâni şi din luni. 3 Sînt scriitor – poate. Sînt scriitorul cuvintelor de acum – [...] Citește în continuare
Nu există idee nevinovată despre nimic: bărbat, femeie, copil gura ta care tace Nimic – a trăi e o afacere pe cont propriu care privește lumea întreagă (ai grijă cum mănânci, cum rânjești, cum pronunți cuvântul amor, universul se ia după tine, te judecă) Față in față cu tine, războiul mondial al lui Este cu [...] Citește în continuare
Deci versul meu legat în largi turbane De lanci zbârlit, ca țeasta unei cegi, Cu albele-i prăpastii și capcane De munte-opioman, nu-l înțelegi ! L-am scris, e drept, când ochii mei văzură Rusalca unui iezer scandinav, Ești însă: ritm, vigoare și măsură, Suavii Francii duhul tău e sclav. Încât, înadunate, calme linii Încerc [...] Citește în continuare
ne înstrăinăm clipele printre obiecte reci rotește-ți brațele peste trupul meu aripile pescărușului – secunde ieșite din minți în zare eternitatea se divide clipă de clipă împărțindu-se fără rest la o viață de om nu cred în existența ta! [...] Citește în continuare
Ai vazut vreodată vreo pasare s-o usture aerul pe care-l zboară? Crezi tu, iubito, că peștele se zgârie de apa lui sărată? Putem noi doi să credem oare mirosului că nu se simte bine în nări? Poți tu, obositor să crezi că fără mine ai naște un răsărit de stea? Haide, ne face pe piele [...] Citește în continuare
Blând clatinat pe marile cântare în toamna asta fără de folos, Nemaiiubind, cu actele pierdute, Eu, care nu mai știu să scriu frumos, Și-mi clipocesc în suflet untdelemnuri Stoarse secret și surde bulioane, Renunț; copilăros de ce să caut Mingi chiflicite putred prin burlane? Și cărei vidme dulci i-aș mai trimite Plicuri lipite [...] Citește în continuare
