În fiecare seară eşti tu aceeaşi baby in blue când dragostea devine o urgenţă stomatologică fără nici un destin, fără nici o logică prin sânge îmi curge privirea ta care când ajunge în inimă o face să stea potoleşte aceste valuri acaju care din mine fac tu sau preschimbă-te într-un disc cu muzică [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine arta-i mașinăria de curățat cartofi chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine actor retras ca melcul în pantofi Iată cum din teroare pianul spală rufe și sar din pieptul nostru cameleoni de preț iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe ca vipera aprinsă [...] Citește în continuare
peste pisicile jigărite să trecem o dată şi o dată cu toată fiinţa cu fruntea sus cu muşchii încordaţi. să privim, totuşi, în sus? dar noi, orbi, mai orbi decât orbul înlănţuit cu o oarbă în cel mai frumos act; al posibilităţii de a fi înăuntru cu ochii larg deschişi. şi atunci de ce nu [...] Citește în continuare
cu mare sfială bat la uşa fragilă făcută de vânturi, făcută de milă preamagazinului care încape în linguriţa unei hârtoape bat fără zgomot la uşa din sticlă din apă din aer din sunet de-aripă să-ntreb pe la unu dac-au adus dacă ţin, dacă e, dacă îs despre Muntele-munte-al munţilor munte imagine unică a sute mărunte [...] Citește în continuare
Coastele mele ascund o inimă sumbră. Rămâi în aur rotund. Nu intra în umbră. Nu deveni aproapele unei zone funebre. Rămâi pe clapele dulcilor mele vertebre. Pe coastele mele de soare, acolo, rămâi, pe suprafaâa strălucitoare a mângâierii dintâi [...] Citește în continuare
Cică nişte cronicari Duceau lipsă de şavlari. Şi-au rugat pe Rapaport Să le dea un paşaport. Rapaport cel drăgălaş Juca un carambolaş Neştiind că Aristotel Nu văzuse ostropel. „Galileu! o, Galileu! Strigă el atunci mereu, Nu mai trage de urechi Ale tale ghete vechi.” Galileu scoate-o sinteză Din redingota franceză Şi exclamă: „Sarafoff, Serveşte-te de [...] Citește în continuare
Specialistă desăvârşită măcinam în gol posibile stări. Nobile sentimente. Râşniţa de râs a mulţimii îşi bătea joc de caznă şi de sârguinţă. Chip neumbrit de îndoieli (de unde oare îmi mai ţâşneau în minte săgeţile sângerânde ale cârnii ? Îşi schimbau parcă poziţia în somn animale mari, senzuale). Sub blazonul de fier [...] Citește în continuare
Doamne, aș vrea să-ți spun Tu, cum i-aș spune celui ce-mi pune povara lui groaznică-n spate. Doamne, dezbracă-Te-n ceruri de soare; leapădă-Ți luna și stelele; vino să batem pe jos amândoi în sudoare țara aceasta de cântec și jale. Un rege nu-și stăpâneste regatul, decât dacă-și conduce pe cel mai din urmă supus [...] Citește în continuare
și după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adâncul pământurilor sterpe – curajul și puterea (omenească) s-au topit ca aburul și altceva în afară de faptul că m-am născut și că trăiesc și ca probabil voi muri cutremurându-mă (ceea ce de altfel am vrut să spun și acum doi ani și acum trei [...] Citește în continuare
Marea lovește digul pe care în seara aceea n-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udă luneca și, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenți, ne puteam prăbuși în apa ce fierbea dedesubt. Dar am fost atenți. Ca totdeauna. Atât de atenți, încât într-o zi vom renunța să mai pătrundem [...] Citește în continuare
*** poezia în pijama roz crește napi în spatele casei ca niște urechi lunguiețe verzi cu zahărul incert rafinabil totuși avem bunici cu stare civilă sigură și părinți cu trecutul nepătat din păcate noaptea poezia iese în pijama să planteze napi în grădina din spatele casei *** poezia în pijama roz călătorește la orele dimineții [...] Citește în continuare
Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte Sufletul vieții mele. În zadar râuri în soare Grămădești-n a ta gândire Și câmpiile Asire Și întunecata mare; Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite!” Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi [...] Citește în continuare
O respirație? respirația mea? – trecut-au ore și învârt aceeași întrebare umplut-am pagina de cercuri copăcei axoni și cifre alandala tot răsucind în cap. Apoi am început privind în gol (adica-n tesatura unui frunziș adânc din fața mea) am început să-mi amintesc ceva din visul meu în care nu erau imagini – sau nu asta [...] Citește în continuare
Eu am trecut de câteva ori prin moarte ca prin urechile acului și nu-mi amintesc nimic Îmi amintesc în schimb moartea altora – cu detalii Oricum. Eu am fost adusă înapoi din moarte și nu-mi amintesc nimic sunt zilele mele imaculate ca zăpada ce cade am deci în miezul memoriei o gaură neagră [...] Citește în continuare
