Mesajul postat de Oana Pellea pe Facebook săptămâna trecută a făcut înconjurul României. Toată lumea a numărat cele peste 1500 de like-uri, cele peste 500 de distribuiri, plus multele comentarii – Facebook-ul a pătruns într-o asemenea măsură în viața noastră, că like-urile au ajuns unul dintre cele mai serioase sisteme de referință. Dincolo de adevărul [...] Citește în continuare
Oana Pellea
A fost Maşa din „Trei surori”, în regia lui Alexandru Darie, Regina din „Richard al II-lea”, în regia lui Mihai Măniuţiu, Gertrude din „Hamlet” în regia lui Tompa Gabor, Ioana d’Arc, într-o montare de la Teatrul Naţional din Bucureşti. O privire subiectivă asupra unor montări din anii ’90… Acum, o puteţi vedea pe scena de [...] Citește în continuare
Revista Yorick vă propune, pe final de stagiune, un top al celor mai bune zece spectacole ale stagiunii 2011-2012, realizat de membrii redacţiei, urmând ca în numerele viitoare să continuăm cu topuri ale celor mai buni regizori şi actori ai stagiunii. Îi invităm pe cititorii noştri să ne scrie topurile lor personale, însoţite de un [...] Citește în continuare
Mi se pare fabulos procesul ăsta de a dezghioca un univers uman şi a-l recompune. Pentru mine e ca şi cum mă nasc din nou în alt univers, ca şi cum sunt paraşutată pe altă planetă, care are alte reguli de existenţă... [...] Citește în continuare
„Vocea umană”, monologul lui Jean Cocteau, este un text alunecos, iar nivelul lui ridicat de patetism poate deveni ucigător pentru actor. O femeie singură, într-o încăpere goală, aşteptând un ultim telefon promis de la bărbatul care tocmai a părăsit-o. [...] Citește în continuare
Am revăzut-o recent, după ce a jucat destul de puţin pe scenele de la Bucureşti, în „Vocea umană”, de Jean Cocteau, noul spectacol al Sandei Manu de la Teatrul Metropolis. Pe 29 ianuarie, Oana Pellea a împlinit 50 de ani. [...] Citește în continuare
Experimentul făcut de Sanda Manu şi de Oana Pellea nu pare să-şi fi propus să transpună pe scenă idei, ci stări. „Vocea umană” este o demonstraţie, într-o încăpere sumar mobilată, despre fragilitatea, neputinţa şi chiar înduioşătorul ridicol al fiinţei umane care tânjeşte după aşa-zisul suflet-pereche... [...] Citește în continuare
Textul scris acum mai bine de 80 de ani este perfect actual. Şi nu este literă, nu este cuvânt, ci suflet. Sufletul unei femei care cere o amânare. O minciună care să mimeze tandreţea... [...] Citește în continuare
Îmi plac întunericul care precedă spectacolul de teatru, mâncarea chinezească, lectura, să nu aibă nimic de făcut, umorul, iarna, muzica aceea care e muzică şi bărbaţii care sunt bărbaţi, zacusca, mirosul de hârtie, lectura, podurile caselor, cumpărăturile... [...] Citește în continuare
