E-o linişte iubirea? Mi-s pletele albite. Şi tulbure mi-e somnul Ca între două pite. Nu ştiu: răsare iarba, Mai curg pe văi izvoare?! Departe eşti de mine Cum Luna e de Soare. Pier stele neatinse. Noi stele se vor naşte. Am cunoscut durerea, Nu am ce mai cunoaşte. [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Despreţuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-aşa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi azvârle-atotputinţii Nici o favoare… Nu! n-o vreu! Am o comoară-n fundul minţii; De-ajuns îmi sunt acuma eu! Trec astăzi ignorat prin lume, Dar, trainic, las în viitor Un semn, o glorie, un nume Acestui imbecil [...] Citește în continuare
Contimpuranilor mei Fără de graiuri gure şi ochi făr’ de priviri, Făr’ de mişcare forme, şi încă, vai! ce este Mai sec în astă lume şi mai nemernic, ţeste Făr’ de gândiri şi inimi lipsite de simţiri! Aşa ne pomenirăm, dodată, fără veste, Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi. Bizar! Fiinţe fără fiinţă, trecem [...] Citește în continuare
Doamne! Ce-am păţit aseară!… De-a fost faptă de ocară, Să mă ierţi, că-i vina Ta, Fiindcă Tu ai vrut-o aşa?… Cineva – Dar nu ştiu cine, O păpuşă automată – A intrat fără să bată În odaia mea… A intrat fără ruşine – Goală toată, Indecentă Ca Ofelia dementă, Şi râzând Ha, ha, ha, ha!… [...] Citește în continuare
Trompeţii să sune! Faceţi loc plecaţi-vă privirea şi gândul amuţiţi, dar aclamaţi-mă! Opriţi-vă dorinţele şi încercările deveniţi coloanele catedralei înţelepte prea roşul covor pe care calc! Cântaţi-mi slavă! O cât de bine faceţi toate astea dar de ce mă lăsaţi atât de singur? [...] Citește în continuare
Pierduse tot şi toate îl dureau, Carnea pe trup şi orice amintire, Dar ceva în el crescuse uriaş Şi-nţelegea că asta e iubire. Părăsit de prieteni şi averi, Sugrumat de răni şi de puroaie, Lins de flăcări şi de remuşcări Sta pe rug cântând în vâlvătaie. Se-ncinsese-n suflarea lui În adâncul neputinţei sale Ca un [...] Citește în continuare
cu mare sfială bat la uşa fragilă făcută de vânturi, făcută de milă preamagazinului care încape în linguriţa unei hârtoape bat fără zgomot la uşa din sticlă din apă din aer din sunet de-aripă să-ntreb pe la unu dac-au adus dacă ţin, dacă e, dacă îs despre Muntele-munte-al munţilor munte imagine unică a sute mărunte [...] Citește în continuare
la capătul scării am văzut câinele coborând cele o mie și una de trepte bătrânul câine scos la plimbare în lesă bătrânul câine scos la plimbare în brânci în splendoarea dimineții de iarnă avea ochii mei, anii mei care-au fost, cearcănele mele avea numele meu scris pe zgarda murdară cu un sfârșit de tandrețe, cu [...] Citește în continuare
Intru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere În care e un mort. Pe partea dreaptă Am zidurile surde de tăcere. Pe partea stângă inima-nţeleaptă. În jur văd numai porţi şi-n porţi ferestre, Iar în ferestre ochi care mă-ngheaţă. Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste În care port viziera peste faţă. Cu fiecare pas făcut prin sânge, Tot mai adânc [...] Citește în continuare
Odată am ucis o vrabie Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o Pe urmă o zi Şi-o noapte întreagă Am tot plâns-o şi am tot jelit-o Nu m-a bătut mama, nu m-a certat În mână ţineam o bucată de pâine Degeaba mi-a spus Degeaba mai plângi Ce-ai omorât omorât rămâne Mai târziu am crescut [...] Citește în continuare
Sonet olimpian simbolist Indignatio facitaxiiii… De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii. Posteritatea dreaptă mă judece s-acuze! Surâsul să se stingă pe veştedele buze: N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii! Eu singur!… ş-apoi chorul întreg de nouă muze! Cu glasul invidiei să croncănească corbii, Eu am să strig, felibru trufaş, urbi et orbiaxivi A [...] Citește în continuare
Shakespeare a creat lumea în şapte zile. În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpastile sufleteşti. În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele Şi celelalte sentimente – Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei, Lui Othello şi altora, Să le stăpânească, ei şi urmaşii lor, În [...] Citește în continuare
Văd mâna timpului cum, crudă, sfarmă bogatul preţ al vârstelor tocite, văd turnuri cum din temelii se darmă şi bronzul-sclav rugina cum l-înghite; Văd ocèanul cum îşi mână turma regatul ţărmurilor să-l devore, ţărâna scade, apa îi va urma, paguba-i spor, ori spor păgubitor e. Când am văzut schimbările aceste, splendori ce sunt lăsate să [...] Citește în continuare
Începe ca o foarte bruscă surzenie, Începe ca o foarte bruscă trezire, Peste gramatică trece o vedenie Şi încâlceşte părţile de vorbire. Stai pe o terasă. Singurul esti Care vede o înaltă şi pustie clădire Coborând din ceruri. Abia mai vorbeşti, Abia mai descrii minunata-i plutire. Barbaţi şi femei urcş în poduri De unde te [...] Citește în continuare
