Ce noapte groasă, ce noapte grea! A bătut în fundul lumii cineva. E cineva sau, poate, mi se pare. Cine umblă fără lumină, Fără lună, fără lumânare Şi s-a lovit de plopii din grădină? Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas, Ca un suflet de pripas? Cine-i acolo? Răspunde! De unde vii şi ai [...] Citește în continuare
Poezia de luni
După zile de somn şi nopţi cu soare el a ieşit din închisoare îmbrăcat în haine de nuntă şi joben. Avea un surâs frumos de parcă ar fi vrut să schimbe câteva cuvinte cu cineva, căci numai cuvântul poate umple vidul timpului ca apa din interiorul unui vas. Cerul în aprilie era cenuşiu ca piatra [...] Citește în continuare
„Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?” O întrebă în şoapte într-o zi. „Din insule pierdute-n depărtare Cea mai frumoasă floare care-o fi.” Abia se mai zăreşte-acum catargul. Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân O fată albă, alb măsoară largul, Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân. Un an întreg prin insule cu [...] Citește în continuare
Unicul privilegiu: am rămas cu tine şi am fost fericit precum pietrele de pe maluri. N-am ştiut cine eşti. Apă, om sau cuvânt. Am stat numai cu tine mulţumit că pot privi de pe mal că pot auzi. Veghea mea peste smârcuri. Am vrut să fii o femeie şi erai pasăre am vrut să fii [...] Citește în continuare
Primejdii dulci alcătuind sub gene, mi te iveşti istovitor de dulce cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce pe ei sărutul lutului, alene. Te stingi încet din mine, iară sub piept loveşte-n căldărim o minge şi ziua pe trotuare se prelinge, lăsând în urmă-i iz de primăvară. Alături de mocirlele uscate ies pomii toţi [...] Citește în continuare
Primăvara… O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrine, versuri de un nou poet, În oraş, suspină un vals de fanfară. O lungă primavară de visuri şi păreri … O lungă deşertare zvoneşte împrejur, E clar şi numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O [...] Citește în continuare
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită, culeasă vara, pe plajă, în loc de ton vei auzi minunatul sunet al valurilor. Apoi poţi forma orice număr şi-ţi va răspunde, te va chema în glas de sirenă. Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţ [...] Citește în continuare
Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm, tâmplă fierbinte lângă tâmplă. De pe stamine de alun, din plopii albi, se cerne jarul. Orice-nceput se vrea fecund, risipei se deda florarul. Polenul cade peste noi, în preajmă, galbene troiene alcătuieşte-n aur fin. Pe umeri cade-ne şi-n gene. Ne cade-n gura când vorbim, [...] Citește în continuare
„Treceam – câtă vreme – pe lângă limanuri Prin intermundii, tărâmuri inferme, Fără opriri la cereştile hanuri, Căci vai, călăream pe un vierme. De ce, întrebai albiciosul meu cal, A trebuit să mă nasc pentru tine, iar tu Pentru ce m-ai ales?” Infernal Ondulându-şi spinarea, tăcu. „Pentru ce eşti atât de molâu, de docil, Pentru [...] Citește în continuare
Iarnă, tu, soră invizibilă Când şoimul arată drumul viitor al vânătorului, Şi buchetele strânse de pe câmp izbucnesc prin lacrimă, Mă voi prinde şi eu de roţile carului tău triumfal. Pleoape, pleoape de scrum peste fotoliile de stejar, Şi tu, noapte, care ne amesteci obrajii în paharele somnului, Că dimineaţa nu ne mai recunosc oglinzile [...] Citește în continuare
ce înseamnă pentru tine ora unsprezece noaptea pe malul mării când luna are un halou suspect ca gluga trasă strâmb pe capul ras şi numeri cum se-aprinde şi se stinge farul intimidând iluzia unei bătrâne cum în cazărmi soldaţii povestesc de slujnice cu largi cămăşi de pânză sunt animale care plâng sunt pietre care se [...] Citește în continuare
Am învăţat multe de la străinii care trec prin faţa casei mele cu feţele răvăşite de ploaie de la maşinile care opresc şi aşteaptă o vreme fără ca nimeni să vină sau să plece de la omul care citeşte contorul luminând cu o lanternă prăpădită kilowaţii consumaţi. Lângă oglinda cenuşie din hol, în umbra pălăriilor [...] Citește în continuare
Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtarilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele Tremură largele Vase de lemn; Nişte cetăţi Plutind pe marile Şi mişcătoarele Pustietăţi. Stol de cocori Apucă-ntinsele Şi necuprinsele Drumuri de nori. Zboară ce pot Şi-a lor întrecere Vecinica trecere: Asta e tot… Floare de crâng: Astfel vieţile Şi tinereţile Trec [...] Citește în continuare
Cu vremea şi ochii tăi vor ajunge două mari întunecate păpădii. Mai uşor aluneci întru nemişcare dac-aş adormi cu faţa către cer auzind şi golurile dintre lumi. Dar ulmi cu pieliţa subţire ca în ureche la miei mestecenii de sticlă gri când se întinde-n somnul tau Etherul şi nu-l mai poţi opri. Cu vremea şi [...] Citește în continuare
