Acolo unde cred că eşti Nici trenurile nu străbat Acolo ca de sticlă par Pădurile de brad brumat. Tot mai departe simţi şi taci Adăugat la rest mereu Şi nu mai pot înainta Decât pierzându-mă şi eu. Cum ninge, alb e orice drum Şi alb respiră-ntregul timp. Nici nu te-aş recunoaşte-acum Desperecheat şi fără nimb. [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară. Să smulg un sunet din trecutul vieţii, [...] Citește în continuare
Îmi trebuie un loc foarte, foarte ascuns. Durerea nu se poartă la frunte, la revere. Poate-o grădină strâmtă cât două echere, C-un lăutar lemnos, de patru ani neuns. Nu trebuie să vezi cum cad frumos de sus. M-acopăr. Nu-i nimeni alături. O voce de ac, umblătoare prin pături, Îmi coase harnic zgomotu-n auz. E gata [...] Citește în continuare
E toamnă, e foşnet, e somn… Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol… Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, Pe drumuri fac gesturi ciudate – Iar frunze, de veşnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii profund mă-ntristează – Îmi vine să râd fără [...] Citește în continuare
Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă, acum miroşi a copil – după două naşteri care te-au împăcat cu propria-ţi naştere, dar încă te mai vezi în casa bunicilor. Cauţi în Tarot semnele unui viitor ce îşi ţine trecutul în braţe, ca un snucigaş ajuns la marginea podului, cu piatra de [...] Citește în continuare
Să ardem de pe buzele noastre tăcerea Să dăm cuvintelor leneşe foc; Cum aprinsă e în sobele noastre durerea Cum sfârşit e acest veac şi fără noroc. Să nu ne temem, doamna mea bună, De paşii de afară, Sunt paşii fugarilor, duşii… Sau ai acelora care Se mai tot fugăresc între dânşii… Noi aici vom [...] Citește în continuare
A murit de congestie pulmonară, Păpuşa madonă de ceară. Păpuşile la căpătâi s-au strâns Cu ochii ficşi, sclipind a plâns. Biserica de mucava pentru pitici Plânge cu dangăte slabe şi mici. Sicriul de carton e pregătit Pe drumul de hârtie convoiul a pornit, Cai de lemn şi dric de ciocolată, Popa cu barbă de vată. [...] Citește în continuare
Scaunele sunt ocupate în poem nu mai e loc pentru nici un cuvânt în această noapte ne vom spune lucruri importante misterul stă să cadă, se apropie de colţul mesei cu un pocnet se desface cochilia de melc miezul negru şi lipicios ne împroaşcă pete negre pe cămaşă, pe manşete, vai, doamnă cum aţi putut [...] Citește în continuare
Mi-e tare greu să îmi adun bucăţile de prin lume să le lipesc între ele cu salivă de zeu să învăţ din nou să merg să învăţ din nou să vorbesc despre mine să învăţ din nou să tac despre lume Mi-e tare greu să îmi adun firele de păr din China ochii de prin [...] Citește în continuare
Sunt puternic, puternic şi tânăr, am crescut într-un sat cu zăpadă, cu păduri întoarse de-a valma, ce ajungeau până în prag, am crescut singur şi gol, cu o livadă, o puşcă de lemn şi un bunic alb cum sunt zorii lăptoşi care intrau dimineaţă de dimineaţă pe uşa deschisă până la mine în pat. Sunt [...] Citește în continuare
O femeie bine crescută mănâncă întotdeauna doar jumătate de porţie. Şi pe aceea prefăcându-se că îndeplineşte o obligaţie. Cu un fel de greaţă politicoasă pe chip. Toate femeile de la această masă sunt bine crescute. Mânuiesc furculiţele şi cuţitele cu multă ipocrizie. Fac pauze lungi între o îmbucătură şi alta. Mişcările lor calculate par a [...] Citește în continuare
Mă uit la tine şi mi-e târşă eşti tot atât de lipsit de voinţă ca şi mine eşti tot atât de curcă plouată eşti tot atât de umflat de energie statică mă uit la tine ca eşti deja o legumă şi n-ai nici 24 de ani citeşti poezii idioate leşinături îţi umpli tărtăcuţa mă uit [...] Citește în continuare
Toamnă cu lună când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna când ştii ca ai mai iubit şi ai să mai iubeşti printre taxiuri nefireşti. Toamnă cu lună când cabinele de telefon scânteiază când ştii că nimic nu durează când până şi vitrinele graseiază şi vocea le tremură şi serviciile de porţelan se fac [...] Citește în continuare
Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări şi tot aşa de parcă vin mările spre mine, – aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări şi tot aşa de parcă vin zări să mă încline. Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt spre tăceri e ca plecarea lavei spre piatră din vezuvii, când numai faţa pietrei se-ntoarce către [...] Citește în continuare
