Un chip de nisip şi mâini de nisipi şi limba în gură mi-e tot de nisip nu mai pot să spun nimic în apărarea mea în acest tribunal de nisip cu lumini de nisip grefieri de nisip şi cineva care întoarce clepsidra. Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip, tot ce-am greşit s-a transformat în [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Fiți foarte atenți cu acest manuscris. Fiți atenți cu litera T, cu înțelesu-i profund, cu fragila-i structură. Eu evoc un secol de aur, un instrument de tortură: între eroare și teroare stă subtila, suava literă T. Pe o cruce în formă de T, a fost răstignită Himera: NUESTRO SEÑOR DON QUIJOTE EL CRISTO ESPAÑOL. [...] Citește în continuare
stau pe un lemn pe jumătate putred cu bureţi crescuţi la capete şi mă uit cu tristeţe la soarele care-ncepe să scapete a mai trecut o zi, se apropie aş vrea să mai rămân, dar nu mai pot o, dacă măcar aş spera că atunci sufletul meu va fi liber de tot acum [...] Citește în continuare
E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și-n mine – Ș-au fost atât de viață pline, Și azi se sting așa ușor. În tot, se simte un fior, O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor – Mor în grădini, și mor și-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg [...] Citește în continuare
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărţim cum s-au despărţit apele de uscat. Totul e atât de firesc în tăcerea noastră. Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie… Alături, umbra albastră pentru adevăruri gândite stă mărturie. Nu peste mult tu vei fi azurul [...] Citește în continuare
cum poți să mai exiști când ți se taie raiul în două și malurile lui stau față-n față ca niște armate dușmane vreau să scriu acum cât creierul sângerează pixul acesta este egalul lui dumnezeu nu vreau să aștept să se așeze drojdia nu vreau să aștept să mă ridic deasupra să ating distanța regulamentară [...] Citește în continuare
Mă uit în trecut şi nu înţeleg Urmele paşilor mei. Privesc îngheţata zăpadă Prin care picioarele mele desculţe, Îmi amintesc, s-au rănit, Dar urmele lor închipuie semne În alfabetul unei limbi dispărute. Ieri ce voiam să spun Şi mâine cum voi mai citi Durerea mersului de-acum, Când clipele obeze Par ani şi anii epoci Nehotărâte [...] Citește în continuare
Mâinile mele sunt îndrăgostite, vai, gura mea iubeşte, şi iată, m-am trezit că lucrurile sunt atât de aproape de mine, încât abia pot merge printre ele fără să mă rănesc. E un sentiment dulce acesta, de trezire, de visare, şi iată-mă fără să dorm, aievea văd zeii de fildeş, îi iau în mână şi [...] Citește în continuare
Toamna îmi îneacă sufletul în fum… Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, Tragică beție, moale legănare… Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi. Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi Brațele de aer ale clipei duse. Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri. Câtă deznădejde [...] Citește în continuare
Tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte. Uneori se mişcă dintr-un braţ şi câteva frunze îţi cad înainte. Cu ovalul feţei se stă înclinat spre o lumină venind dintr-o parte cu mult galben în ea şi multă lene, cu trambuline pentru săritorii în moarte. Tu ai un fel [...] Citește în continuare
înot singur prin vârtejul de gesturi pe care mi le tot adresați din spatele geamului gros care ne separă plutesc în toate gândurile voastre secrete care invadează piața și străzile care bântuie ale voastre zile și ale mele nopți aud muzica atâtor fanfare de odinioară răsunând în timpanele devenite tobă și tamtam [...] Citește în continuare
prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna mea iar eu voi sta să mă uit la tine ne-am jucat mult timp unul cu altul sticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toi ţigări mai ai doar vreo două ce a fost cu tine haios şi ce a fost sexual şi discuţiile deştepte şi [...] Citește în continuare
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină – şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna [...] Citește în continuare
Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetul pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar, descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar în care molecule-n elipsoid cutreier scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg, şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier aşază zimţi pe iarba ce [...] Citește în continuare
