Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt – Departe plopii s-apleacă la pământ În larg balans lenevos, de gumă. Pustiu adânc… și-ncepe a-nnopta, Și-aud gemând amorul meu defunct; Ascult atent privind un singur punct Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha… [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an… Îţi mulţumesc!… Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?… Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?… Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp Şi te-a-ngrijit De nu [...] Citește în continuare
Umbrit eram, iată, de glezna cuiva care mult mai puternic prin toate pășea; astfel oricât de tânăr, cu oricâtă pripeală, orice drum băteam a doua oară; dus undeva să spun că iubesc văd că iubita mi-a fost trezită-nainte; caut un lup să-l fac frate frățesc și-l găsesc însemnat de alt dinte; vreau să-ncalec un cal [...] Citește în continuare
Creierul acesta care se pângărește dintr-o idee Ciorba aceasta cerebrală, cu ouă de ochi pe sub sprâncene M-am sculat în picioare numai de lene, am ucis numai de frig! Ce, voi nu știți că sângele ține de cald? Nespălat de amintiri, murdar, mă azvârl în mare; – ține-mă, mamă, de un picior ca să mă [...] Citește în continuare
este foarte mare mai mare decât jumătatea neluminată a lumii cap de tâmpit şi încâlcit e vina mea şi a lipsei de lumină ar trebui să-l tai pentru câtva timp (mai zice soacra că suntem nebuni) măcar până la primăvară ca să mă pot odihni crede-mă cap de povară nu-l mai pot duce, mă plâng [...] Citește în continuare
Aflu, uimit, despre mine, că sunt apărut pe pământ din motiv de pământ; atât de ciudat şi de crud mi se pare că-ndată visez că sunt fund de căldare că sunt roată de moară, sau cui, sau ostreţ, că sunt scaun sau masă, sau sculă de preţ, că sunt ceas, ochelar, buzunar sau cuţit, că-s [...] Citește în continuare
Doamne, Ajută-mă cât mai pot S-o duc. Pune ordine-n mine Împacă-mă cu lumea și cu minunea vieții. Scoate-mi din cap Ideea fixă Care m-a țintuit. Fă din subconștientul meu Un torent de speranță. [...] Citește în continuare
Bun, dar cu noi cum rămâne? Ei au fost mari, tragici, sfinți… Ei au mâncat pâine, părinților noștri le-au fost părinți. Dar noi, dar cu noi?… Lor le-a fost frig, au pătimit, au mers prin zăpadă, prin noroi, au murit și s-au nemurit. Noi trăim, cu noi cum rămâne? S-a hotărât ceva? S-a [...] Citește în continuare
Printre exodurile mele exista și una Zenobia supranumită refuzul falsei conștiine pe o șosea cânta purta baticuri ne adoram știa două-trei cuvinte mai scurte într-o limbă necunoscută eu treceam singur ca orice fihință umană o adoram mă făceam că nici n-o observ îi dădeam târcoale într-un camion de transport ghemuit printre prelate și busturi de [...] Citește în continuare
Mă uit la tine și mi-e târșă ești tot atât de lipsit de voință ca și mine ești tot atât de curcă plouată ești tot atât de umflat de energie statică mă uit la tine că ești deja o legumă și n-ai nici 24 de ani citești poezii idioate leșinături îți umpli tărtăcuța mă uit [...] Citește în continuare
Camera mea fără ferestre camera mea fără ușă camera mea fără lampă și fără sobă, camera mea fără masă și fără solniță camera mea fără pomieră și fără tapete camera mea fără scrumieră și fără dantele camera mea fără lavandă și fără mănuși camera mea fără fântâni subterane camera mea fără surâsul tău [...] Citește în continuare
Mamă, la oraş e foarte bine! Geme cartierul de poeţi! Toţi sunt trişti şi palizi ca şi mine Şi se-ncoronează când sunt beţi. La oraş, cea mai grozavă-i noaptea! Mergi întruna, străzile-s pustii, Uite-aşa ajungi să nu mai ştii Dacă scrii? Sau ea te scrie, cartea. Dacă ai noroc, faci rost precis De o altă [...] Citește în continuare
Când pleci, Nu știu care dintre noi a plecat, Când întind mâna Nu știu dacă nu mă caut pe mine, Când îți spun: te iubesc, Nu știu dacă nu mie îmi spun Și mi se face rușine. Odinioară Știam cum arăți, Erai Nespus de înalt și de subțire, Știam de unde-ncepi Și unde mă sfârșesc, [...] Citește în continuare
Tu vei dori să fiu îndepărtată, Misterul meu să te înnebunească, Închisă-n limba mea neomenească Fiind ce nu poți fi tu niciodată. Tu vei dori să te aștept cu mască Și vei dori prin mine să aluneci La fel de lin ca mâinile prin mâneci, Când eu foșnesc și ele să foșnească. Și [...] Citește în continuare
