Interviu

Mariana Mihuţ a stat departe de scenă în ultimii ani. După rolurile minunate din „Lear”, „Îngropaţi-mă pe după plintă”, „Căsătoria”, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, actriţa Mariana Mihuţ revine acum, pe scena de la ArCuB, într-o nouă premieră, un spectacol pus în scenă de Felix Alexa, „Cutia Pandorei” de Katalin Thuroczy. O poveste plină de [...] Citește în continuare

Interviu

Radu Apostol este unul dintre cei mai cunoscuți regizori implicați în zona teatrului social, cu spectacole montate în diverse teatre din țară, montări controversate, discutate, premiate. Este co-inițiator al proiectului dramAcum și, de-a lungul ultimilor ani, a făcut multe proiecte sociale și de teatru educațional. Printre cele mai cunoscute spectacole ale lui se numără „Acasă” [...] Citește în continuare

Interviu

Ionuț Caras este actor la Teatrul Național din Cluj-Napoca și lector la Facultatea de Teatru și Televiziune din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj. A lucrat cu regizori cunoscuți, în spectacole premiate la diverse festivaluri, a participat la Academiile Itinerante „Andrei Șerban”, organizate la Horezu, la Plopi și la Teatrul La MaMa din New York. Printre [...] Citește în continuare

Interviu

Niko Nitai s-a născut în București, în anul 1931. Este actor, regizor de teatru și dramaturg, și locuiește în Israel, la Tel Aviv, unde este întemeietorul Teatrului „Karov”. Este cunoscut în toată lumea pentru piesa-monolog „Căderea” după Albert Camus, pe care o joacă încontinuu începând din anul 1975, motiv pentru care a intrat în Cartea [...] Citește în continuare

Interviu, Recomandat

În casa în care ne refugiaserăm, era o plită veche, veche, din pământ, şi bunica făcea cele mai delicioase plăcinte din apă şi din făină şi le cocea pe plită. Şi în casă era o lumină minunată, de la lemnele care ardeau. Iar bunica spunea poveşti. Stăteam toate trei şi mâncam plăcinta asta şi mi [...] Citește în continuare

Cronica

Biblioteca „Primăvara”, bibelourile aşezate pe mileurile din macrameu, televizorul la care se prind „bulgarii”, antena de pe bloc, carpeta de pe perete, cravata roşie de pionier, uniforma şi cureaua cu stemă, pungile cu gumă turbo aduse pe şest în ţară, frigul din case, parizerul fript pe reşou, pâinea prăjită pe reşou, întunericul, neputinţa, leşinul la [...] Citește în continuare

Ancheta lui Yorick, Special

Sunt cinci ani de când o biată casă de cultură de pe strada 11 iunie din București s-a transformat într-un mic teatru, important atât pentru comunitatea locală, cât și pentru lumea teatrului românesc. Unele dintre cele mai valoroase spectacole ale ultimei jumătăți de deceniu au fost montate la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, spectacole, [...] Citește în continuare

Interviu

O după-amiază cu Răzvan Mazilu seamă cu un fel de „1001 de poveşti” despre dans şi lumile lui fascinante. Un artist cu totul special, care a alternat de-a lungul carierei trasee interesante, abandonând în adolescenţă baletul clasic, în care se simţea încorsetat şi alegând libertatea dansului contemporan, în care se putea exprima, Răzvan Mazilu este [...] Citește în continuare

Editorial

Sunt cinci ani de când la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” se întâmplă un fenomen unic în România. Într-o Românie în care nu există suficiente teatre sau, mai nou, se închid, Cristian Șofron, directorul general al acestei instituții, a Primăriei Sectorului 4, a reușit în cinci ani să transforme un spațiu inexistent în circuitul [...] Citește în continuare

Editorial

În Bucureștiul sfârșitului de an 2015, într-un oraș oricum prea sărac în teatre, comparativ cu alte capitale ale lumii, Legea 282/2015, promulgată de președintele României Klaus Iohannis, desigur, după tragedia de la clubul Colectiv, închide sală după sală. Închide cele mai importante cinematografe, închide teatre, închide clădire după clădire. Managerii umblă amețiți căutând soluții, când [...] Citește în continuare

Cronica

Un peisaj idilic, muzică suavă, nori, iarbă și-un copac plasat strategic. În centru, ducele Orsino își plânge cu tristețe iubirea neîmplinită, etalându-și suferința cu un fel de emfază comico-ridicolă, așa încât suita lui știe dinainte cât și când trebuie să ofteze și să plece privirea în jos, iar muzicanții știu, și ei, ce melodii să-i [...] Citește în continuare