în noaptea asta nu se vor mai naște stele și nici nu vor muri universul va înceta să se mai mire și valul va încremeni în noaptea asta doar eu mă voi irosi (Foto Maria Ștefănescu) [...] Citește în continuare
Poezia de luni
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei înălţam visători la steaua Singurătăţii. Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce, Până-n fund băui voluptatea morţii Ne-ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu [...] Citește în continuare
Văzute de la al treilea etaj, palmele tale lăsau umbre atât de mari, încât o pasăre a început să cânte crezând că vine zăpada. Eu nu mai văd nimic. Iubito, mie să-mi faci supa albastră. [...] Citește în continuare
nu mai obsedat decât juan de mañara căzut ca o fisă de metrou în buzunarul rupt al unei plantații intensive de sexe carnivore cuore amnezic subit calc plictisit în apa sărată a paradigmei în care ți-am uitat sânii pe covorul profund al vreunui hotel ritz sub etajele căruia mă visai rasputin miroase total sensul unic [...] Citește în continuare
Ninge grozav pe câmp la abator Și sânge cald se scurge pe canal; Plină-i zăpada de sânge animal – Și ninge mereu pe un trist patinor… E albul aprins de sânge închegat, Și corbii se plimbă prin sânge… Și sug; Dar ceasu-i târziu… în zări corbii fug Pe câmp, la abator, s-a înnoptat. [...] Citește în continuare
Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat [...] Citește în continuare
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare, care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie în jurul pieptului, în jurul tâmplelor, mereu fragedă, mereu unduitoare? De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă ca firul de iarbă ce taie în două luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?… [...] Citește în continuare
Fructele din tablou sînt un adio. (Pe masa, copiile lor zbârcite agita-n vânt batiste-aromitoare.) Albastru, verde, indigo vor arde orașele sortite să le-afirme. Amoruri multe vor stârni: o formă imatură sub fardul lor va duce-n ispita mateloți miopi de sare, lorzi neutrali, profesori de bucate, copii care vor crede ca sînt discuri. [...] Citește în continuare
Ea era atât de frumoasă încât vechiul pensionar se porni să roadă tapițeria scaunului pe care ea a stat în autobuz. Autobuzul întinse spre ea gura carburatorului încercaând să-i sfâșie rochia. Șoferii mestecați au plâns pe volanul păpat căci ea nu putea fi ajunsă – în schimb era atât de frumoasă încât și câinii haleau [...] Citește în continuare
Eu sunt soare, eu sunt lună. Eu sunt Tată, eu sunt Mumă. Eu sunt mare, eu sunt munte, Eu sunt firele cărunte. Eu sunt somn, eu sunt viaţă, Eu sunt vis, eu sunt speranţă. Eu sunt iarnă, eu sunt vară, Eu sunt vorbe de ocară. Eu sunt azi şi eu sunt mâine, Eu [...] Citește în continuare
Da, nu mai vine, întârzie. Cum totul se-amână, astfel amână şi el să se-arate. Nu vrea să piară; ştie ce-nseamnă s-alergi pân-la capăt. Intră mai bine pe-o uşă de birt, bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă. Peste măsură de trist a-nvăţat să întrebe: „Unde e casa celei mai blânde femei?” Astfel întreabă [...] Citește în continuare
Ochilor privirea nu le ajunge Cât vechilor ape adâncul pierdut în zadarnice valuri, Buzelor arse în arşiţa verii nu le ajunge Umbra anilor, tăcerea anilor, Frunţilor mirul, răcoarea şi semnul, Iubirii stavilă ţărmul nopţii nu-i stă, Nici astrul proscris din marginea cerului Nu o răneşte, nici greul serii Nu o apasă şi nici nu o [...] Citește în continuare
Poartă o mantie neagră de catifea un acord al tainei de ore târzii și arcade s-a fardat pe un singur obraz căciula mare trasă pe frunte brațele în fisul etern albastru ivindu-se din faldurile moi cu o mică poșetă sacoșa cizmele încărcate de noroiul cartierului nou copilul pe lângă ea între tarabele de [...] Citește în continuare
Taie-ți unghiile ca în nopțile de germinație să nu zgârii chipul soției dacă suferi de podagră aşteaptă revizuirea manualelor de botanică fierbe ceai de sunătoare pentru orele când sosesc în vizită fantomele retează capul curcanului ca acest mareşal senil să nu mai întreprindă niciodată nimic construieşte-ți un sicriu cu motor să poți ajunge la înhumare [...] Citește în continuare
