Pe mine mă pasionează mecanismele interne şi în "D’ale noastre" am pus mult din ce am descoperit, dar îmi doresc ca spectacolul să fie ca o prăjitură. Când o mănânc, mă bucur de gustul ei şi nu mă interesează câtă făină are, câte arome s-au pus, câte ouă... [...] Citește în continuare
Numărul 144
Cum să muţi pădurea de la Mogoşoaia, cu mormintele săpate printre copaci, cum să muţi lacul şi pomii în care Rosalinda îşi vedea agăţat numele, cum să le muţi pe toate între nişte ziduri goale dintr-o fostă sală de teatru, cu poezia ei de „livadă de vişini” tăiată? [...] Citește în continuare
Primul număr al revistei noastre a apărut pe 29 octombrie 2009. Voiam atunci să scriem altfel despre teatru: „Când am hotărât să construim o revistă de teatru şi l-am chemat pe Yorick din lumea lui Hamlet să ne fie însoţitor pe cărările atât de fragile pe care teatrul le deschide spre inima lumii, ne-am propus, [...] Citește în continuare
Nimic mai banal sau mai de la sine-înţeles, ar putea comenta cei seduşi de terminologii şi de forţa gândirii în concepte. Nimic mai simplu, ar adăuga dezamăgiţi, când ar conştientiza că asta este una dintre lecţiile fundamentale ale regizorului Peter Brook, întruchipare a exploratorului umil, care a luat ceva din atitudinea meşteşugarului medieval faţă de [...] Citește în continuare
Pe rafturile librăriilor din Franţa, a ajus, începând cu 25 octombrie, un nou studiu semnat de George Banu şi publicat de Editura Gallimard. Les Voyages du comédien” face parte din Colecţia Pratique du Théâtre şi se axează asupra unui fenomen observabil în ultimii anii, denumit adesea întoarcerea actorului. Apariţia volumului este prilejul unui serie de dialoguri ce [...] Citește în continuare
„Să încercăm să ne ascultăm. Pentru că aşa de mult fiecare vorbeşte ca un automat, ca nişte maşini. Acolo, la ateliere (Academia Itinerantă Andrei Şerban n.r.), despre asta era vorba, să asculţi pe cineva, să asculţi tonul vocii, să asculţi ce vrea să spună celălalt, să-l respecţi pe celălalt. Trăim într-un timp în care nu [...] Citește în continuare
Hedda, fiica generalului Gabler, a plecat în viaţă cu o mică moştenire: pistoalele şi mândria. Într-o lume dominată de bărbaţi, în care femeia nu poate fi altceva decât obiect estetic, o tânără puternică trage focuri de armă şi se plictiseşte. Soţul e un popândău simpatic, ataşat încă de fustele mătuşilor; o caricatură de profesor universitar. [...] Citește în continuare
Sunt prins peste poate, să ştiţi. Nu-mi văd capul de treburi şi de gânduri, spectacole, divane ale artiştilor cu lumea, turtă dulce, comèdii, zile de octombrie cald, liniştit, ca muritorii de rând care vin la FNT, cu un aer resemnat, fără vlagă să se ia la harţă, surzi la ce glăsuieşte celălalt. În atmosfera asta [...] Citește în continuare
Elena Coman „Cronicar de ocazie” este o rubrică deschisă tuturor opiniilor cititorilor noştri. Le mulţumim pentru texte şi, la sfârşitul lunii, premiem cele mai frumoasă dintre cronici cu o carte din colecţia Yorick de la Editura Nemira. [...] Citește în continuare
Ficatul bolnav al acelui oraş în care hăituiţi de respiraţia celor din spate înaintăm cor de nevolnici cu trepiede şi note, în mâini. Iubindu-ne în blănile noastre roase pielea noastră întoarsă pe dos sufletul nostru îngălbenit ca o hârtie veche ca o stampă un cor de nevolnici iubindu-se… Jderi îmblăniţi în jderi lupi îmblăniţi în [...] Citește în continuare
