Nu simt că există tendinţe sau curente care să ducă spre ceva. Se întâmplă foarte multe lucruri contextuale. Nu există programe culturale ale teatrelor, ale regizorilor... Totul e absolut întâmplător! [...] Citește în continuare
Numărul 69
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actorul Sorin Miron. [...] Citește în continuare
Cea mai recentă premieră a Teatrului din Sibiu, inclusă şi în programul ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional de Teatru, care va începe la sfârşitul lui mai, îi aparţine lui Silviu Purcărete... [...] Citește în continuare
Despre Cuplu. Un poem. Imagine, gest, muzică, dans. Adevăr. Armonie. Sâmbătă seară, în Sala Rapsodia spectatorii erau, în majoritate copleşitoare, tineri. Pe scenă, Ana Pepini şi Paul Cimpoieru... [...] Citește în continuare
Există obiceiul, tot mai mult în ultimul timp, ca premierele să fie urmate sau precedate, după caz, de conferinţe de presă. În care să se discute (uneori să se dispute) alegeri şi soluţii regizorale, să se prezinte lucruri tehnice şi administrative, să se explice şi să se expliciteze… Personal, optez pentru „eu nu strivesc corola…”, [...] Citește în continuare
Cu părere de rău vă vestesc că n-am izbutit să elucidez între timp enigma legată de necunoscutul Florică Ichim. Nu mi-a venit nicio idee salvatoare şi nici nu m-am răzgândit, astfel încât să mă lepăd de ipoteza precar expusă Domniilor Voastre săptămâna trecută. Domnul Florică Ichim, dacă există altundeva decât în închipuirea unui gazetar, de [...] Citește în continuare
Nu, fireşte, că nu poate fi o întrebare retorică, ci una care caută răspunsuri. În cazul meu, ea a prins contur, în mod previzibil, din cauza realităţii din teren, care nu se potriveşte cu regulile aparent general valabile pe care credem că le detectăm, din exterior, în dinamica spectactacolelor din stagiunile bucureştene. [...] Citește în continuare
Antonia Niţă Lansam în urmă cu o lună un concurs în care ne invitam cititorii să ne scrie şi să ne răspundă la o întrebare: De ce merg la teatru? Textul Antoniei Niţă este cel mai frumos dintre răspunsuri. [...] Citește în continuare
Un tur al presei britanice de săptămâna trecută este suficient să-ţi întărească impresia că agitata, hiperactiva viaţă teatrală din Marea Britanie nu înseamnă, cel puţin nu anul acesta, numai lapte şi miere, numai spectacole unul şi unul, artişti şi manageri dedicaţi şi încasări de miliarde de lire. Înseamnă, la nivelul valorii, aşteptările mari ale criticilor [...] Citește în continuare
ce să-i spun cărnii mele de despărţire mi-e uşoară părăsirea aerului tunele se închid de la sine între noi dar cărnii mele ce atingere să-i dau la despărţire se întrevede tunelul înspre mine se prefigurează deja umbra pasului dinspre mine întâmplarea aceasta începe să iasă din aer să prindă formă ce să-ţi dau ţie carne [...] Citește în continuare
