Numeroşi sunt regizorii care se tem de înregistrarea video, fiindcă ea „sculptează” pentru eternitate efemerul teatrului... [...] Citește în continuare
Am sosit la Paris pe 31 decembrie 1973, după ce epoca orientalizantă a hipioţilor apusese, într-un moment în care interesul pentru culturile celuilalt nu însemna idealizarea acestora, transformarea lor în culturi paradiziace şi fantasme utopice. Iată perioada în care am început să citesc scrieri de teatru şi de filosofie chineze şi japoneze. Printr-un fericit hazard, [...] Citește în continuare
Un flaut – spectacol legat indestructibil de numele lui Peter Brook şi de al său rămas-bun. Cum ai putea să-l priveşti fără să te gândeşti că este un rămas-bun? Flautul/ Un flaut stă sub semnul unui dublu rămas-bun nu numai brookian, pentru că, dacă Recviemul este încununarea operei unui Mozart bolnav şi muribund, celălalt versant [...] Citește în continuare
Pentru Andrei Şerban, cel care m-a încurajat să scriu aceste rânduri La originea intervenţiei mele se află două paradoxuri care mi-au reţinut atenţia în decursul acestui an şi care, examinate îndeaproape, mi-au inspirat reflecţiile formulate aici. Primul dintre ele se referă la relaţia amicală ce îi leagă pe doi artişti complet diferiţi: Marcel Duchamp şi [...] Citește în continuare
Universitatea Sorbonne Nouvelle – Paris III i-a decernat regizorului Peter Brook titlul de Doctor Honoris Causa, într-o ceremonie care a avut loc, pe 10 noiembrie 2010. Laudatio a fost rostit de criticul de teatru George Banu. [...] Citește în continuare
Avignon 2010 : Angelica Liddell şi Christophe Marthaller Artele vizuale sunt saturate de violenţă. Acest sentiment de preaplin provine atît dintr-un efect de recunoaştere a lumii pe platoul de filmare – care se erijează în a-i fi icoană, menită, zice-se, să-i înregistreze tresăririle şi agresiunile care agită prezentul – cît şi din limitele înseşi ale [...] Citește în continuare
Festivalurile care dobîndesc o identitate de-a lungul vremii se constituie în modele, iar caracteristicile lor le fac uşor de recunoscut. Cu toate riscurile de rigoare, îndrăznim să deosebim în cadrul lor festivaluri de prestigiu, de recunoaştere şi de descoperire. Asta ne permite să disociem tipul de opţiune, să reperăm o manieră de abordare şi să [...] Citește în continuare
„Eu însumi fac cât o trupă de teatru” Paul Klee Prin hazardul unei enervări extreme, într-o dimineaţă, la ora când de obicei munca mă închide într-un birou sau o sală de curs, intram, în librăria Coup de théâtre, care tocmai se deschisese pe Boulevard Raspail. Mă refugiam acolo nutrind tainica speranţă că o să mă [...] Citește în continuare
Există la Shakespeare, fără îndoială, un discurs despre teatru, dar nu unul închegat, sistematizat, constituit într-o doctrină, ci unul dispersat în întreaga-i operă... [...] Citește în continuare
Viaţa mea nu are nimic deosebit, în afară de spectacole, cursuri universitare, texte, nu are nimic aventuros, şi totuşi dau curs nevoii de a mă hrăni din evenimente căutându-le „dincolo de teatru”... [...] Citește în continuare
Când, epuizat de teatrul cotidian, mă repliez acasă, nu fac asta pentru a uita de el, ci mai curând pentru a pătrunde în alt teatru, personal şi niciodată amăgitor, teatrul marionetelor care nu va avea loc niciodată, dar care rămâne ca un orizont pe drumul pe care mă îndrept în ceasurile cenuşii ale oboselii spectatorului [...] Citește în continuare
