Montarea de la TNB rămâne unul din acele spectacole necesare. Calde, emoţionante şi în care actorii joacă, evident, cu plăcere. Dacă ar fi avut o regie nuanţată ar fi putut fi unul dintre spectacolele importante ale stagiunii. [...] Citește în continuare
Cronica
Cronici de teatru
Caricaturizarea basmului se face prin răstălmăcirea structurii lui Propp, aruncând pe alocuri în ceaţă personajele şi ambiguizând motivaţia deciziilor lor. [...] Citește în continuare
Între “Dragă Dumnezeu“ şi semnătura de final: “Te pup. Pe mâine!“ este documentată viaţa unui copil de zece ani care îşi trăieşte ultimele zile, după o operaţie de transplant de măduvă nereuşită. [...] Citește în continuare
Sala Studio a Teatrului Nottara e un spaţiu potrivit pentru o poveste precum cea din „Aniversarea” lui Thomas Vinterberg şi Morgens Rukov. Este vorba despre scenariul filmului „Festen”, premiat pe la sfârşitul anilor ’90, adus pe scena de la Nottara de regizorul Vlad Massaci. [...] Citește în continuare
„Aniversarea” este un spectacol bun, dar în nici un caz de neuitat. Este bun graţie textului şi actorilor şi mai puţin datorită regiei. Ar fi putut fi un spectacol şi mai bun, dacă regizorul şi scenograful (nominalizaţi la Premiile UNITER) ar fi găsit soluţii mai îndepărtate de calea bătută. [...] Citește în continuare
Radu Alexandru Nica a adaptat textul de scenă, păstrând desfăşurarea filmului, dar a construit tot spectacolul în jurul Ofeliei Popii, actriţă cu date şi posibilităţi speciale, dar mai ales cu o tehnică de invidiat. [...] Citește în continuare
E nevoie şi de comedie bulevardieră. Mai ales dacă e bine făcută. Desigur, e un act de curaj să montezi „Floarea de cactus” a lui Barillet şi Gredy, după celebra ecranizare de la sfârşitul anilor ’60, cu Ingrid Bergman, Walter Matthau şi Goldie Hawn. [...] Citește în continuare
Povestea lui Eric-Emmanuel Schmitt nu este deloc o poveste. Este un exerciţiu filozofic, id est şi un exerciţiu de imaginaţie. Un eseu interogativ, nu afirmativ, despre spaţiul dintre viaţă şi moarte, despre absurd şi despre hazard, asezonat poetic cu un mesaj despre iubire. [...] Citește în continuare
Dacă eşti întrebat după ce criterii judeci un spectacol, înşiri o listă de substantive, operezi dihotomii care pot fi valide în zona teoriei de teatru, dar care pot fi totuşi departe de elementele palpabile ale construcţiei scenice. [...] Citește în continuare
Răzvan Mazilu şi-a obişnuit publicul cu un gen de spectacol care amestecă dansul cu teatrul, schimbând imaginea a ceea ce numim dans contemporan într-un performance foarte accesibil. [...] Citește în continuare
În condiţiile în care dansul contemporan românesc gravitează în mare parte în jurul experimentului, având de multe ori un număr de interpreţi per spectacol mai mare decât numărul spectatorilor, Odeonul rămâne totuşi un fief al dansului inteligibil... [...] Citește în continuare
Montările pentru săli de tip studio, cu personaje puţine şi texte bine scrise, care ţintesc să atingă sau să farmece categorii de public dintre cele mai diverse, au revenit în sălile din Bucureşti. Iar regizorii şi actorii recurg tot mai adesea la nevoia de poveste – prea puţin exploatată în ultimii ani în teatrele [...] Citește în continuare
„În Piaţa Vladimir” aduce în faţa publicului două personaje plămădite din spiritul care defineşte identitatea rusească, două personaje care se regăsesc numai pentru a se despărţi, prinse în mecanismul implacabil al unei existenţe neiertătoare. [...] Citește în continuare
Directorul de scenă Victor Frunză adânceşte, cu acest spectacol coupé - "Cântăreaţa cheală" şi "Lecţia" - de la Teatrul de Comedie din Bucureşti, un filon de "cercetare" care a început cu "Regele moare" la Theatrum Mundi: "Omenescul în teatrul absurdului". [...] Citește în continuare
