Eu fac spectacole populare sau cel puţin aşa îmi place să cred, într-o lume în care în teatru a şoca face parte uneori din marketing. E un mijloc de a menţine viu interesul sau de a atrage atenţia. Asta e epoca modernă... [...] Citește în continuare
Interviu
Când lumea nu va mai avea nevoie de mine în teatru, o să văd ce o să fac. Dar acum nu mă gândesc la altceva, deşi nu trăim într-o ţară în care artiştii sunt protajaţi, ci, dimpotrivă, într-una în care sunt privaţi de dreptul lor la muncă... [...] Citește în continuare
Opera de artă este ca o explozie care durează o clipă. Este ca atunci când Marea Roşie s-a despărţit în două pentru cât timp au trecut evreii prin ea. Aşa este arta. Ea opreşte mersul vremurilor. [...] Citește în continuare
Nu poţi să ne tratezi ca pe nişte „vite de povară”, dar să ne vinzi imaginea ca a unor vedete. Artiştii ar trebui să fie altfel văzuţi, altfel remuneraţi, să aibă adevăratele cârme în mâini în ceea ce priveşte propria carieră. [...] Citește în continuare
Acum teatrul este pe moarte. Dar va reveni în forţă, dacă oamenii îşi vor aduce aminte că s-a născut din religie, începând în lăcaşe de cult, pentru a ajuta omul să ajungă la Dumnezeu... [...] Citește în continuare
Eu am o relaţie specială cu piesele, ca şi cu nişte persoane. Am o conversaţie cu textul şi, dacă el e de acord cu ce spun eu, ne înţelegem. Consider că textul are în el spectacolul şi datoria mea e să dau la o parte zgura şi să-l las să se nască. [...] Citește în continuare
„Întâmplarea”, happening-ul se apropie mai mult de zona sacrului, pentru că sacrul implică ideea de deschidere. Iar deschiderea înseamnă viaţă. Când lucrurile se închid, atunci mor. Când încerci să-ţi salveţi viaţa, o pierzi şi când o pierzi, de fapt o câştigi... [...] Citește în continuare
Teatrul de calitate este teatrul care surprinde glasul epocii tale. „Epoca ta” poate reprezenta un secol, o generaţie, un deceniu sau chiar şi numai un an. În aceste intervale de timp se petrec mici eroziuni în sufletul colectiv... [...] Citește în continuare
Mă-ntristează că începe să se atrofieze organul emoţiei şi lupt pentru asta, dar probabil că e un fenomen care ţine de supravieţuirea speciei, în contextul social, planetar, pe care-l trăim. Chiar e un sindrom, pe care-l observ şi la tinerii artişti. [...] Citește în continuare
Teatrul nu este ce fac eu, nu este ce faci tu, ci ce se-ntâmplă între noi doi. Noi doi facem ceva ca să-l marcăm pe el, publicul, ceea ce presupune o anumită fascinaţie, o capacitate de comunicare dincolo de text. Seamănă foarte mult cu îndrăgostirea... [...] Citește în continuare
Când am primit premiul Yorick, a fost o confirmare şi m-am simţit bine cu mine. Nu m-am aşteptat să mai primesc ceva. Iar la sfârşit, când a venit şi marele premiu „Ştefan Iordache”, a fost surpriza... [...] Citește în continuare
Ca actor debutant? Într-un teatru de stat ai şase milioane pe lună. Nu poţi trăi cu banii ăştia. Nu poţi să-ţi plăteşti chiria. Asta e foarte frustrant. Să ajungi să-ţi calculezi banii în chirii... [...] Citește în continuare
Eu cred că regizorul e un povestitor. Un povestaş. Iar sarcina lui e una singură: să spună povestea! E o prostie să se raporteze la cum au spus-o alţii sau s-o comenteze. O strică. [...] Citește în continuare
A rămas încă mult „balast” în instituţiile de spectacol. E vorba despre actori care au contracte pe viaţă şi nu pot fi daţi afară. Şi mai e un aspect: e extrem de greu şi de complicat să pui pe liber un actor care are peste 50 de ani, care ori n-a fost bun niciodată, ori [...] Citește în continuare
