În teatrul independent îţi asumi tot. De la producţie, la creaţie, de la eşec, la succes. Dar în acelaşi timp beneficiezi de libertate totală. Teatrul instituţionalizat îţi impune nişte jaloane şi depinde cât de bine ştii să te descurci printre ele... [...] Citește în continuare
Interviu
Cu teatrul românesc contactul meu niciodată nu a fost global. În teatrul românesc m-au interesat multe lucruri, mulţi oameni, dar nu toţi. Eu am fost mai curând un singuratic în dialog cu mulţi oameni... [...] Citește în continuare
Nu-mi place teatrul de imagine, unde actorii sunt folosiţi pe post de marionete, în sprijinul unei idei mari, spectaculoase, dar puţin importante pentru un individ care nu participă afectiv, pentru care teatrul e un instrument din multe alte instrumente. [...] Citește în continuare
Mă interesează ca povestea să se înţeleagă, să mă emoţioneze, să-mi placă. Am nevoie de un răspuns convingător la întrebarea de ce aş cumpăra bilet la un asemenea spectacol, şi nu la altul. [...] Citește în continuare
Teatrul românesc arată ca şi acum o sută de ani. Problemele sunt aceleaşi şi acum o sută de ani, şi peste o sută de ani. O să ne bârfim între noi, o să ne iubim, o să ne plângem de venituri, o să ne plângem de sărăcie... [...] Citește în continuare
Eu pe scenă sunt într-o poveste pe care o parcurg. Treaba mea este să slujesc această poveste cu toată fiinţa mea Să mă bucur de ea. Să o dăruiesc cât pot eu de bine spectatorilor. Să nu o trădez... [...] Citește în continuare
Privesc „minunea” teatrală cu recunoştinţă. Într-o societate care otrăveşte spiritul de la vârste fragede, faptul că, noi, ca actori, prin artă şi speranţă, putem exista la un nivel intangibil invaziei grobianismului îl pot considera singura modalitate de supravieţuire. [...] Citește în continuare
Am învăţat în teatru că fără iubire nu se poate, că are rost să înduri, că e un dar, că oamenii nu-ţi primesc darul, ceea ce nu înseamnă că n-are rost să dăruieşti, că nu eşti buricul pământului, că nu eşti atât de bun (uman) cât îţi place să crezi, că descoperi şi în tine [...] Citește în continuare
Nu mă pot regăsi în sistem. E o sumă de oameni care şi-au asumat în momentul ăsta, şi-au băgat în buzunar sistemul teatral. E o gaşcă. Şi ei luptă ca toţi cei care nu sunt cu ei să nu existe... [...] Citește în continuare
Nu cred că talentul unui om se pierde sau se toceşte. Poţi să îmbătrâneşti, să nu mai vezi, să nu mai auzi bine. Însă, în cazul marilor artişti, dacă sufletul e adevărat şi încă este acolo, oamenii respectivi rămân vii până în ultima secundă. [...] Citește în continuare
Pentru mine teatrul nu este doar un loc unde se adună nişte oameni ca să creeze un aşa-zis obiect artistic sau o clădire unde se adună nişte oameni să creeze un proiect... [...] Citește în continuare
De-a lungul anilor, regizorul român Alexandru Darie a montat în străinătate aproape cât a montat în ţara natală. La Londra, New York, Tokyo, Praga, Freiburg, ca şi la Bucureşti sau Oradea unde şi-a început cariera, a căutat şi a descoperit sensuri prin formule scenice cât mai variate. De mai multe ori, a cucerit lumea cu [...] Citește în continuare
Sistemul teatral e dominat de subiectivitate în percepţie şi în gândire. Problema gravă e când din acest subiectivism facem literă de lege. Când tăiem în linii drepte e cel mai strâmb. Nu trebuie să uităm că valorile acestei arte sunt efemere. [...] Citește în continuare
Tânjesc. Cred că ăsta ar fi cuvântul. Tânjesc către…, aş vrea să…, mă lupt cu…, visez să…, sunt curioasă să…, m-aş contopi cu… [...] Citește în continuare
