Seară de februarie, în fața Teatrului Evreiesc din București. Pe terenul din fața clădirii din str. Dr. Iuliu Barasch, printre nămeții de zăpadă murdară, actorii Teatrului Evreiesc au improvizat o scenă, am amplast proiectoare, au întins cabluri prin zăpadă și au venit să joace în fața unui public nu atât de numeros pe cât ar [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Începând cu săptămâna aceasta, la fiecare număr Yorick vă va aduce o rubrică despre întâmplări care merită scoase la lumină. Noua rubrică vă așteaptă cu povești despre evenimentul cel mai important/ interesant petrecut în istoria teatrului în săptămâna respectivă. 11 februarie 1978. Zi ferice pentru roșia republică chineză! Poporul care trebuie musai să iubească înaltele [...] Citește în continuare
Fetiţele mici trebuie închise în locuri strâmte trebuie zidite aduse jertfă Tăcerii altfel le cresc sâni în tot felul de locuri ruşinoase. Trebuie săpate gropi pentru fetiţe ele trebuie plantate în întuneric într-o astfel de groapă l-a găsit pe Thales care se uita la stele ea se uita la Thales afară nu au mai ieşit [...] Citește în continuare
Marius Dobrin Marius Dobrin a participat la repetițiile lui Robert Wilson pentru spectacolul „Rinocerii” de la Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova. Când am intrat, tiptil, în sala mare a teatrului, aşezându-mă discret pe ultimul rând, şi de n-aş fi ştiut ce am venit să văd, aş fi recunoscut dintr-o ochire, doar privind scena. Aşezarea actorilor, [...] Citește în continuare
„Hoffman te obligă să renunți la prejudecățile – mai ales la tendința de a-i plânge de milă superficial – consolidate în jurul personajului de ani întregi. Grizonant și robust, ne aduce în prim-plan un bărbat care se împuținează din cauza mulților ani petrecuți pe drum, mort de oboseală, cum spune el însuși la început, și [...] Citește în continuare
Despre mine locuitorii orașului știu doar atât: un bărbat singuratic se plimbă în fiecare zi printre băncile ude ale parcului ce nebunie la ora opt iese în stradă își cumpără ziarul îl răsfoiește plictisit și fumează o țigara câtă tristețe seara la berărie la masa din colț își soarbe halba de bere blondă privind în [...] Citește în continuare
Una dintre acele puține întâmplări din agitata noastră lume teatrală, care se bucură de un consens impresionant, între public și critici, între critici și critici, este un spectacol-examen (master în artă coregrafică) de la UNATC, prezentat pentru prima oară în martie 2013. „Zic Zac de Andrea Gavriliu-rezemată de Ștefan Lupu” pare să aibă un destin [...] Citește în continuare
Am trăit s-o vedem și pe-asta! La începutul anului 2014, aceasta nu mai este o întrebare retorică! Vremurile se schimbă, artiștii sunt imprevizibili și mișcările din lumea lor, asemenea. Majoritatea artiștilor români tânjesc, prin tradiție și prin definiție, după scenele Occidentului – suferință veche, dor ancestral, temperat poate, însă numai o idee, în sânul puțin [...] Citește în continuare
Din toate câte sunt pe lume, Nu-i una fără semn anume: După miros cunoşti o floare; Cunoşti un fruct după savoare; Un geniu după o gândire, Şi steaua după o sclipire; Pe-un om de duh, pe cum priveşte Şi pe neghiob pe cât vorbeşte; Cunoşti o pasăre pe glas; Copoiul de vânat pe nas; Un [...] Citește în continuare
La granițele memoriei e atâta de frig încât dacă o lebădă ar fi împușcată în rană un bătrân ar putea locui. La granițele memoriei e atâta de frig încât numai vecinii stau până-n brâu în făina de lemn și cântă numai vecinii – ca niște flăcări verzui. [...] Citește în continuare
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie, În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc, Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate şi [...] Citește în continuare
E atât de liniște, încât aud porumbeii lovind în ferestre cu sângele meu. Chiar câinii online casino au uitat cum se latră… Nici cărbunele nu se mai ascunde prin galerii părăsite, refuzând întunericul, nemaisfiindu-se de albul zăpezii. E o pace a nisipului și a frigului, e o renunțare la orice însușire. Dacă [...] Citește în continuare
Te uită cum ninge decembre… Spre geamuri, iubito, privește – Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele – totuna – As vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape, – Citește-mi [...] Citește în continuare
Întoarsă de departe, de pe un continent mai însorit și mai cald, mă izbește un anunț sec, o veste tristă ce pică din senin, de la o prietenă, care a aflat-o via Facebook, desigur: „A murit Antoaneta Tănăsescu“. Una dintre puținele voci profesorale de la Facultatea de Litere, Universitatea din București, care vorbeau la cursuri [...] Citește în continuare
