Aliniindu-se altor întâlniri teatrale cu tradiţie din Europa, anul acesta, în premieră, Festivalul Naţional de Teatru a acordat un premiu al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, în al cărei Comitet Executiv este prezentă şi România, prin persoana preşedintelui Secţiei române a Asociaţiei, criticul Alice Georgescu. Astfel, un juriu format din trei membri ai AICT [...] Citește în continuare
Special
special teatru
Teatrul Ion Creangă îşi propune ca, începând cu luna octombrie a acestui an şi continuând până la sfârşitul stagiunii să relizeze o cercetare asupra consumului de teatru pentru copii. „Studiul va urmări atât latura cantitativă (prin metoda chestionarului), cât şi cea calitativă (prin interviurile de tip focus-grup organizate cu participarea învăţătorilor şi educatorilor) şi are [...] Citește în continuare
Există regizori care ar trebui să ne plătească ei pe noi pentru că le vedem spectacolele în care se psihanalizează pe ei înşişi. Eu, în schimb, îmi doresc să cuceresc publicul. Spectatorul vine la teatru pentru o bucurie. [...] Citește în continuare
„Gianni Schicchi” a supravieţuit datorită unui... hit. „O mio babbino caro” este una din cele mai cunoscute arii ale lui Puccini, dar şi una din cele mai populare în istoria operei. [...] Citește în continuare
De-ar fi esenţa cărnii mele gând, Distanţa crudă-n cale nu mi-ar sta, Că-n ciuda ei aş tot umbla, trecând Din depărtate zări în lumea ta. N-ar mai conta că pasu-mi şezământ Pe ţărm străin de tine-şi dobândi; Sări-ar gândul apă şi pământ Imaginându-şi unde te-ar găsi. Dar ah! Mă frânge gândul că nu-s gând, Zări [...] Citește în continuare
Pe mine mă pasionează mecanismele interne şi în "D’ale noastre" am pus mult din ce am descoperit, dar îmi doresc ca spectacolul să fie ca o prăjitură. Când o mănânc, mă bucur de gustul ei şi nu mă interesează câtă făină are, câte arome s-au pus, câte ouă... [...] Citește în continuare
Cum să muţi pădurea de la Mogoşoaia, cu mormintele săpate printre copaci, cum să muţi lacul şi pomii în care Rosalinda îşi vedea agăţat numele, cum să le muţi pe toate între nişte ziduri goale dintr-o fostă sală de teatru, cu poezia ei de „livadă de vişini” tăiată? [...] Citește în continuare
Sunt prins peste poate, să ştiţi. Nu-mi văd capul de treburi şi de gânduri, spectacole, divane ale artiştilor cu lumea, turtă dulce, comèdii, zile de octombrie cald, liniştit, ca muritorii de rând care vin la FNT, cu un aer resemnat, fără vlagă să se ia la harţă, surzi la ce glăsuieşte celălalt. În atmosfera asta [...] Citește în continuare
Elena Coman „Cronicar de ocazie” este o rubrică deschisă tuturor opiniilor cititorilor noştri. Le mulţumim pentru texte şi, la sfârşitul lunii, premiem cele mai frumoasă dintre cronici cu o carte din colecţia Yorick de la Editura Nemira. [...] Citește în continuare
Ficatul bolnav al acelui oraş în care hăituiţi de respiraţia celor din spate înaintăm cor de nevolnici cu trepiede şi note, în mâini. Iubindu-ne în blănile noastre roase pielea noastră întoarsă pe dos sufletul nostru îngălbenit ca o hârtie veche ca o stampă un cor de nevolnici iubindu-se… Jderi îmblăniţi în jderi lupi îmblăniţi în [...] Citește în continuare
Cred că teatrul ca artă trebuie să treacă dincolo de demonstraţia de virtuozitate sau de pricepere pură şi simplă. Cred că trebuie să atingă o zonă mai profundă şi asta am încercat eu să arăt în FNT. [...] Citește în continuare
De la această idee porneşte şi regizorul Alexandru Dabija, în dramatizarea şi punerea în scenă a nuvelei: Când depăşeşte limitele, nenorocul stârneşte compasiune şi, în cazuri extreme, groaza... [...] Citește în continuare
Recent, artista Mihaela Marin i-a dedicat un album tipărit în condiţii grafice excelente regizorului Andrei Şerban, mai exact unora dintre variaţiunile sale scenice pe teme din Cehov, Shakespeare şi Bergman. [...] Citește în continuare
Andrei Vornicu Un cadru static, imuabil, delimitat de bucăți de carton decupate (unite într-o ramificație care delimitează un perimetru existențial îngust), spice de grâu dispuse din loc în loc, sugerând un câmp, dedesubt pământ, iar deasupra un cer care nu se vede. Înfiptă-n sol până la brâu, Winnie, alături de traista ei „mare și mov“ [...] Citește în continuare
