Mitropolitul Bartolomeu Anania, care s-a stins de curând, a scris multe piese de teatru şi puţine reflecţii despre o artă aflată în relaţii ambigue cu Biserica în ultimele secole. Monah “fără vocaţie”, cum el singur s-a definit modest, Valeriu Anania, pe numele de mirean şi de scriitor, este şi autorul unor volume de proză care [...] Citește în continuare
Remember
“Bună seara, copii!”, “Noapte bună, copii!” – dintre aceste coperţi ajungea la mine, pe calea undelor, povestea cu care mergeam la culcare. Au fost mii de poveşti care, alături de cărţile pe care mi le citea Mămuţa (bunica mea), mi-au luminat copilăria. Ion Vova. Era numele pe care-l auzeam cel mai des la radio. Pentru [...] Citește în continuare
“Când mă spăl pe cap mă simt ca o divă.” – Amuzată, repet vorbele astea aproape de fiecare dată când mă simt bine în pielea mea. Şi nu uit să spun că o citez pe Rodica Tapalagă… O spunea cu haz, cu tandră autoironie, dar şi cu sinceritate. Imposibil să nu o iubeşti. Era pe [...] Citește în continuare
Mihail Bulgakov citit de Cătălina Buzoianu Romanul Maestrul şi Margareta este recunoscut drept capodopera lui Mihail Bulgakov. O dată cu el, scriitorul revine la procedeele pe care le folosise în proza scurtă, dar şi în celelalte romane: dramatismul scenic, coşmarul şi parodia care, de astă dată, tind să se subordoneze fantasticului. [...] Citește în continuare
“Ce bine arăţi! …aşa… englezeşte…” Era prin iulie când l-am întâlnit la “Hyperion”– nu mi-aş fi putut imagina că este pentru ultima oară – în biroul lui Eusebiu Ştefănescu, decanul Facultăţii de Arte. Ne cunoaştem – mi-e greu şi nu-mi vine să spun, la trecut, ne cunoşteam – de douăzeci de ani, din vremea romantică [...] Citește în continuare
Acum 63 de ani, pe 17 octombrie 1947: premieră la Teatrul Municipal – Nu se ştie niciodată, piesa lui Bernard Shaw, se va juca de 111 ori, cu 73.153 de spectatori într-o sală mică -, sub directoratul Luciei Sturdza Bulandra. “Partidul a vrut să mă încerce şi m-a numit directoare a Teatrului Municipal. Ezitările mele [...] Citește în continuare
Anii ’60. În sala Teatrului Bulandra, doi bărbaţi au locuri unul lângă celălalt. Nu s-au văzut niciodată până atunci. Pe scenă, o comedie de Tudor Muşatescu în regia lui Dinu Cernescu. Unuia nu-i place deloc. Este poetul suprarealist Gellu Naum. Celuilalt, da. Chiar îl amuză. Este tânărul regizor David Esrig, mare admirator al suprarealiştilor. Primul [...] Citește în continuare
Inteligentă şi frumoasă. Independentă. Dreaptă şi generoasă. Iată cuvintele ei despre directoratul lui Pompiliu Eliade: “Dorind să fiu imparţială, cred că am izbutit să arăt că, deşi nu am putut simpatiza cu unele apucături, cu unele metode, având rezervă faţă de atitudinea omului, nu tăgăduiesc literatului Pompiliu Eliade dragostea pentru carte şi dorinţa de a [...] Citește în continuare
L-am cunoscut şi l-am îndrăgit şi m-a uimit, aşa cum l-au cunoscut şi l-au îndrăgit şi s-au lăsat uimiţi de el toţi copiii din generaţia mea, care au avut norocul să aibă un televizior (a/n) în sufragerie. L-am iubit cu tot sufletul pe Paganel, profesorul meu de la televizor. Emoţionată, aveam să dau mâna cu [...] Citește în continuare
O apariţie discretă, pe care însă nu aveai cum să nu o remarci. Înaltă, blondă, subţire. Cu o privire scrutătoare, căutând ochii interlocutorului, şi cu o sclipire metalică uneori, o privire care impunea în primul rând respect. Poate că altora Lucia Mureşan nu li se părea aşa cum o descriu eu acum. Dar eu aşa [...] Citește în continuare
Şantaj, trafic de inflenţă, corupţie la nivel înalt… Ţara pusă la cale în alcov… De votat, votează cetăţeanul turmentat. Cam aşa arată Ţara lui Caragiale în care ne facem şi noi veacul. Tănase a venit doar să pună punctul pe i. Constantin Tănase a amendat fiecare articol din acest program-cadru semnat de I.L. Caragiale: “În [...] Citește în continuare
A fost un om bun, demn, solidar si cinstit, asemeni secuilor din care provine. Însă, în primul rând, Ezster a fost un om de teatru.A început să lucreze în Teatrul National din Cluj pe când era copil si a continuat să muncească până si dat duhul – la propriu – pe scândura scenei. [...] Citește în continuare
Înalt, cu gesturi ferme şi elegante, mişcându-se în regie pe spaţiul restrâns din faţa geamului ciclop, coordona actorii din studio concentrat pe text şi atent la fiecare sunet. Aşa l-am cunoscut pe regizorul Cristian Munteanu în 2005, pe când înregistra “Slugi isteţe şi bufoni” – Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele, la Teatrul Naţional [...] Citește în continuare
Era frumoasă. Foarte frumoasă. Mi-o amintesc îmbrăcată într-o fustă strâmtă, închisă la culoare, uşor deasupra genunchiului, şi pulover en coeur, de lână fină, cu ciorapi negru opac şi pantofi cu toc jos. Era înaltă şi subţire, cu o cască de păr negru, afro (în trend pe atunci, spre sfârşitul anilor 70). Şi ochii aceia adânci, [...] Citește în continuare
