După ce şi-a luat diploma de inginer, a ales regia de teatru, care i-a devenit profesie după ce a absolvit Academia de Artă Teatrală de la Târgu Mureş, la clasa lui Tompa Gábor. De mai bine de cincisprezece ani, conduce trupa de la Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe, al cărui director general este din [...] Citește în continuare
Scenograful Dragoş Buhagiar a lucrat în multe instituţii de spectacol din România şi din străinătate şi a colaborat, de-a lungul timpului, cu regizori prestigioşi. Are la activ o mulţime de distincţii, printre care nu mai puţin de 5 premii UNITER. Săptămâna trecută ne-a vorbit despre cele mai recente spectacole la care a semnat scenografia, despre [...] Citește în continuare
Deşi tânără, este deja de 15 ani angajată a Teatrului Bulandra, unde spune că „a fost încurajată să crească şi să înveţe foarte mult”. Cel mai recent rol de amploare pe care l-a construit este Ciumiţa, din spectacolul „Îngropaţi-mă pe după plintă”, de Pavel Sanaev, în regia lui Yuryi Kordonskyi. De altfel, prin câteva partituri [...] Citește în continuare
Povestea unui dansator, acum coregraf celebru, cu lumea lui Caragiale a început demult, cu un teatru de păpuşi improvizat în baia unei locuinţe bucureştene, în România comunistă, pe care „puştiul” care dansa prin fabrici şi uzine avea s-o părăsească destul de repede. „Puştiul” dansase cu Miriam Răducanu în recitaluri rămase în istoria Teatrului Bulandra şi [...] Citește în continuare
Spectatorii din Marea Britanie şi America preferă ţinuta casual, prea casual, a susţinut Valentino, deplângând sălile de teatru londoneze, pline de prea multe femei în pantaloni [...] Citește în continuare
În cei aproape douăzeci de ani de regie, Vlad Massaci şi-a încercat mâna în mai toate zonele dramaturgiei. De la teatrul antic la textul absurd, de la Molière la Cehov şi LaBute, a căutat să descopere şi să vorbească pe limba spectatorului de azi. Convins, după propria mărturisire, că teatru de calitate înseamnă teatru care [...] Citește în continuare
Aş schimba lipsa de reacţie a actorilor în faţa stupizeniei şi a umilinţelor şi a nesimţirii. Suficienţa. Contractele obscene ale regizorilor şi contractele penibile ale actorilor. Mentalităţile desuete şi prăfuite care se perpetuează anormal peste generaţii... [...] Citește în continuare
Cam asta sugerează Alexis Soloski, tânăr critic de teatru de la prestigiosul cotidian The Guardian, în cronica în care ne vorbeşte despre o aşa-zisă revenire a lui Al Pacino pe Broadway, o revenire anticipată cu scepticism de oamenii de teatru şi cu încredere neştirbită de cineaşti sau cinefili. Este vorba despre spectacolul Glengarry Glen Ross, [...] Citește în continuare
Mie mi-e bine să-mi fie greu, ţine de construcţia mea, nu mă deranjează că fac un drum mai lung ca să ajung într-un punct, pentru că e posibil să văd mai multe lucruri şi, de obicei, nu fac nimic uşor. [...] Citește în continuare
Indiferenţa istoriei este doar o expresie dincolo de care se află violenţa, sub o formă a ei sau alta, violenţa unui individ sau a unui grup, care devine, prin consecinţele ei, violenţa tuturor. Sub semnul ei stă devenirea societăţii oamenilor şi, implicit, a componentelor ei. Printre ele, devenirea arhitecturii, a artei vizuale, a teatrului. O [...] Citește în continuare
N-a trecut decât puţin de când s-a încheiat, la Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti, ediţia din 2012 a festivalului de teatru pentru copii mult dorit de regretatul Cornel Todea şi iată că o altă instituţie dedicată spectacolului pentru micuţi deschide luna cadourilor cu o săptămână mai devreme. Nu o face oricum şi nu urmăreşte un [...] Citește în continuare
Sobă cu lemne, scaune vechi, o masă şi alte obiecte de gospodărie. Plus spaţiul vital al ferestrei, un interstiţiu prin care se poate privi ce e dincolo de spaţiul delimitat al încăperii, prin care se poate imagina lumea de afară, cu teluricul ei, cu roadele pământului, cu bătrânii care s-au împrietenit deja cu moartea, cu [...] Citește în continuare
„Din câte ştiu eu, după Stanislavski nimeni n-a cercetat natura actoriei, fenomenul care este actoria, sensul ei, natura şi ştiinţa acestui proces mental-psihici-emoţional mai în profunzime şi mai cuprinzător decât Grotowski”, scria cândva, plin de admiraţie, regizorul Peter Brook. Entuziasmul lui Grotowski, polonezul pasionat de munca sa până la epuizare, până la ultima suflare, polonezul [...] Citește în continuare
Lume, lume, săptămâna trecută o ştire de senzaţie a făcut ocolul paginilor de cultură din cotidianele britanice: Sir Peter Hall, nimeni altul decât întemeietorul legendarei Royal Shakespeare Company, i-a cerut scuze unei actriţe căreia i-a întrerupt monologul, în timpul spectacolului, pentru că tocmai se trezise din somn şi era „dezorientat“. Numai că presa britanică a [...] Citește în continuare
